4 definiții pentru horitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HORITÓR, -OÁRE, horitori, -oare, s. m. și f. (Reg.) Persoană care horește (1). – Hori + suf. -tor.

HORITÓR, -OÁRE, horitori, -oare, s. m. și f. Persoană care horește (1). – Hori + suf. -tor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

horitoáre (reg.) s. f., g.-d. art. horitoárei; pl. horitoáre

horitoáre s. f., g.-d. art. horitoárei; pl. horitoáre

Intrare: horitoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horitoare
  • horitoarea
plural
  • horitoare
  • horitoarele
genitiv-dativ singular
  • horitoare
  • horitoarei
plural
  • horitoare
  • horitoarelor
vocativ singular
  • horitoare
  • horitoareo
plural
  • horitoarelor

horitor, -oare horitoare

etimologie:

  • Hori + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09