opțiuni
  • info

13 definiții pentru horeț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOREȚ, horețe, s. n. (Reg.) Împletitură de nuiele în formă de coș cilindric, folosită la păstrarea în apă a peștelui prins. – Et. nec.

HOREȚ, horețe, s. n. (Reg.) Împletitură de nuiele în formă de coș cilindric, folosită la păstrarea în apă a peștelui prins. – Et. nec.

horeț sn [At: DAMÉ, T. 125 / V: ~ez / Pl: ? / E: nct] (Reg) Împletitură de nuiele în formă de coș cilindric, folosită la păstrarea în apă a peștelui prins.

HOREȚ ~e n. Coș de formă cilindrică, împletit din nuiele, folosit la păstrarea în apă a peștelui prins. /Orig. nec.

horeț n. Mold. un fel de coș de prins pește. [V. orie].

horéț n., pl. e (ung. halrács, d. hal, pește, și rács, grătar, corlată). Munt. Mold. Coș, ladă saŭ îngrăditură de păstrat peștele viŭ. – În Mold. și horéz, la Dun. (Olt.) juvác, (Munt. Mold.) juvélnic. V. hodorob și mandră.

horez sn vz horeț

oreț2[1] sn vz horeț

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

horeț (reg.) s. n., pl. horețe

horeț (reg.) s. n., pl. horețe

horeț s. n., pl. horețe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HOREȚ s. v. ostreț.

horeț s. v. OSTREȚ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

horeț (horețe), s. n. – Coș de răchită, mai ales pentru a usca păstrăvi. Mag. halrács „năvod” (Scriban).

Intrare: horeț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horeț
  • horețul
  • horețu‑
plural
  • horețe
  • horețele
genitiv-dativ singular
  • horeț
  • horețului
plural
  • horețe
  • horețelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horez
  • horezul
  • horezu‑
plural
  • horeze
  • horezele
genitiv-dativ singular
  • horez
  • horezului
plural
  • horeze
  • horezelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

horeț, horețesubstantiv neutru

  • 1. regional Împletitură de nuiele în formă de coș cilindric, folosită la păstrarea în apă a peștelui prins. DEX '09 DEX '98
    sinonime: ostreț
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.