11 definiții pentru horeț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

horeț sn [At: DAMÉ, T. 125 / V: ~ez / Pl: ? / E: nct] (Reg) Împletitură de nuiele în formă de coș cilindric, folosită la păstrarea în apă a peștelui prins.

HORÉȚ, horețe, s. n. (Reg.) Împletitură de nuiele în formă de coș cilindric, folosită la păstrarea în apă a peștelui prins. – Et. nec.

HORÉȚ, horețe, s. n. (Reg.) Împletitură de nuiele în formă de coș cilindric, folosită la păstrarea în apă a peștelui prins. – Et. nec.

HORÉȚ ~e n. Coș de formă cilindrică, împletit din nuiele, folosit la păstrarea în apă a peștelui prins. /Orig. nec.

horeț n. Mold. un fel de coș de prins pește. [V. orie].

horéț n., pl. e (ung. halrács, d. hal, pește, și rács, grătar, corlată). Munt. Mold. Coș, ladă saŭ îngrăditură de păstrat peștele viŭ. – În Mold. și horéz, la Dun. (Olt.) juvác, (Munt. Mold.) juvélnic. V. hodorob și mandră.

oreț2[1] sn vz horeț

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

horéț (reg.) s. n., pl. horéțe

horéț s. n., pl. horéțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

horéț (horéțe), s. n. – Coș de răchită, mai ales pentru a usca păstrăvi. Mag. halrács „năvod” (Scriban).

Intrare: horeț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horeț
  • horețul
  • horețu‑
plural
  • horețe
  • horețele
genitiv-dativ singular
  • horeț
  • horețului
plural
  • horețe
  • horețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

horeț

  • 1. regional Împletitură de nuiele în formă de coș cilindric, folosită la păstrarea în apă a peștelui prins.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: ostreț

etimologie: