17 definiții pentru horbotă horbodă horbot orbotă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

horbotă sf [At: (a. 1781) IORGA, S. D. VIII, 7 / V: ~odă, horbot sn, orbotă / Pl: ~te / E: pn forbot] (Reg) Dantelă.

HÓRBOTĂ, horbote, s. f. (Reg.) Dantelă. [Var.: hórbodă, órbotă s. f., (rar) hórbot s. n.] – Din pol. forbot.

HÓRBOTĂ, horbote, s. f. (Reg.) Dantelă. [Var.: hórbodă, órbotă s. f., (rar) hórbot s. n.] – Din pol. forbot.

HÓRBOTĂ, horbote, s. f. (Mai ales în Mold.) Dantelă. Ca o horbotă lucrată de o mînă răbdătoare, măiastră, era creasta Bucegilor. PAS, L. II 156. O masă rotundă, lustruită, la mijloc, c-o horbotă colorată aruncată deasupra. SADOVEANU, O. V 13. Băiatul... era drăguț, cuminte, și la expoziția de lucru a pensionului, în toți anii, avea și el horbote împletite, dantele și monograme cusute pe batiste de mînușița lui. VLAHUȚĂ, O. A. 256. ◊ Fig. Nou și curat, ca din horbota spumii, Un neam mai frumos se ivește. BANUȘ, B. 113. De pe zarea prundurilor, luna albă s-a ridicat deasupra horbotei de frunzișuri în cealaltă parte a poieniței. SADOVEANU, F. J. 648. A-nmărmurit o horbotă de nor subțire. CAZIMIR, L. U. 8. – Variante: hórbotă (HOGAȘ, M. N. 20), órbotă (DELAVRANCEA, S. 60) s. f., (neobișnuit) hórbot (ALECSANDRI, P. II 504) s. n.

HÓRBOTĂ ~e f. 1) Împletitură sau țesătură fină, ușoară din fire subțiri cu modele variate, folosită ca garnitură la obiectele de îmbrăcăminte sau la alte obiecte din produse textile (rufe, perdele etc.); dantelă. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de împletituri sau țesături. 3) Înveliș de promoroacă ce îmbracă copacii iarna. /<pol. forbot

horbótă f., pl. e (din *orbotă, met. din pol. rut. robóta, lucrare, robotă, dim. robótka, broderie, dantelă. P. met., cp. cu germ. arbeit, lucrare). Dantelă. – În nord și răbótcă, pl. e: față de masă albă cu poale lungĭ cusute în răbotce (Adela Xen. 474). – Și horboțică, pl. țéle. V. rocodele.

HÓRBODĂ s. f. v. horbotă.

HÓRBOT s. n. v. horbotă.

ÓRBOTĂ s. f. v. horbotă.

ÓRBOTĂ s. f. v. horbotă.

HÓRBODĂ s. f. V. horbotă.

HÓRBOT s. n. V. horbotă.

ÓRBOTĂ s. f. V. horbotă.

horbote f. pl. dantele ordinare. [Pol. FORBOT].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hórbotă (reg.) s. f., g.-d. art. hórbotei; pl. hórbote

hórbotă s. f., pl. hórbote


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÓRBOTĂ s. v. dantelă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

horbótă (hórbote), s. f. – (Mold.) Dantelă. Pol. forbot (Cihac, II, 140; Tiktin; DAR). – Der. (in)horbotat, adj. (împodobit cu dantelă).

Intrare: horbotă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horbotă
  • horbota
plural
  • horbote
  • horbotele
genitiv-dativ singular
  • horbote
  • horbotei
plural
  • horbote
  • horbotelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horbodă
  • horboda
plural
  • horbode
  • horbodele
genitiv-dativ singular
  • horbode
  • horbodei
plural
  • horbode
  • horbodelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orbotă
  • orbota
plural
  • orbote
  • orbotele
genitiv-dativ singular
  • orbote
  • orbotei
plural
  • orbote
  • orbotelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horbot
  • horbotul
  • horbotu‑
plural
  • horbote
  • horbotele
genitiv-dativ singular
  • horbot
  • horbotului
plural
  • horbote
  • horbotelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

horbotă horbodă horbot orbotă

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 6 exemple
    exemple
    • Ca o horbotă lucrată de o mînă răbdătoare, măiastră, era creasta Bucegilor. PAS, L. II 156.
      surse: DLRLC
    • O masă rotundă, lustruită, la mijloc, c-o horbotă colorată aruncată deasupra. SADOVEANU, O. V 13.
      surse: DLRLC
    • Băiatul... era drăguț, cuminte, și la expoziția de lucru a pensionului, în toți anii, avea și el horbote împletite, dantele și monograme cusute pe batiste de mînușița lui. VLAHUȚĂ, O. A. 256.
      surse: DLRLC
    • figurat Nou și curat, ca din horbota spumii, Un neam mai frumos se ivește. BANUȘ, B. 113.
      surse: DLRLC
    • figurat De pe zarea prundurilor, luna albă s-a ridicat deasupra horbotei de frunzișuri în cealaltă parte a poieniței. SADOVEANU, F. J. 648.
      surse: DLRLC
    • figurat A-nmărmurit o horbotă de nor subțire. CAZIMIR, L. U. 8.
      surse: DLRLC

etimologie: