9 definiții pentru horțiș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HORȚÍȘ, -Ă, horțiși, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Pieziș. – Horți (reg. „a muta ceva din loc”) + suf. -iș.

horțiș, ~ă [At: RUSSO, S. 116/ V: âș / Pl: ~i, ~e / E: horți + -iș] (Mol) 1-2 av, a (În mod) pieziș. 3 av De-a curmezișul.

HORȚÍȘ, -Ă, horțiși, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Pieziș. – Horți (reg. „a muta ceva din” et. nec.) + suf. -iș.

HORȚÍȘ, -Ă, horțiși, -e, adj. (Mold.) Pieziș. (Fig.) Sîntem fiii oamenilor de la 1821, știm ce e dar duhul acelor concesii și înțălegem logica horțișă ce șovăiește între mărturisirea dreaptă a adevărului și a cugetului și între sofisme. RUSSO, S. 116. ◊ (Adverbial) Titirezului... nu-i veni la socoteală că o namilă așa de mare, de înaltă și de groasă ca zmeul, se uită horțiș la dînsul. SBIERA, P. 177.

HORȚIȘ adv. (Mold.) Pieziș. Iară racul atunce îmbla înainte . . . așijdere și cavura, nu umbla hărțis. B 1774, 33v; cf. B 1774, 35r, 35v. Variante: hărțiș (B 1774, 33v). Etimologie: horți + suf. -iș. Cf. c o s t i ș.

horțiș adv. Mold. pieziș: se uitau hortiș la el. [Origină necunoscută].

horțíș, -ă adj. (ung. harcos, războinic. Cp. cu chĭondorîș. V. harț 1 și morțiș). Est. Peziș, diagonal, în veref: o dungă horțișă (Noŭa Rev. Rom. 15 Oct. 1900, 304). Adv. Chĭorîș: a te uĭta horțiș (Arh. 2, 16, 62).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

horțíș (reg.) adj. m., pl. horțíși; f. horțíșă, art. horțíșa, pl. horțíșe

horțíș adj. m., pl. horțíși; f. sg. horțíșă, pl. horțíșe

Intrare: horțiș
horțiș adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horțiș
  • horțișul
  • horțișu‑
  • horțișă
  • horțișa
plural
  • horțiși
  • horțișii
  • horțișe
  • horțișele
genitiv-dativ singular
  • horțiș
  • horțișului
  • horțișe
  • horțișei
plural
  • horțiși
  • horțișilor
  • horțișe
  • horțișelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

horțiș

  • exemple
    • Sîntem fiii oamenilor de la 1821, știm ce e dar duhul acelor concesii și înțălegem logica horțișă ce șovăiește între mărturisirea dreaptă a adevărului și a cugetului și între sofisme. RUSSO, S. 116.
      surse: DLRLC
    • Titirezului... nu-i veni la socoteală că o namilă așa de mare, de înaltă și de groasă ca zmeul, se uită horțiș la dînsul. SBIERA, P. 177.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Horți (regional „a muta ceva din loc”) + sufix -iș.
    surse: DEX '09