7 definiții pentru horăitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HORĂITÚRĂ, horăituri, s. f. (Reg.) Sforăială. [Pr.: -ră-i-] – Horăi + suf. -tură.

HORĂITÚRĂ, horăituri, s. f. (Reg.) Sforăială. [Pr.: -ră-i-] – Horăi + suf. -tură.

horăitu sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: horăi + -tură] (Reg) 1 Sforăit. 2 Horăit (2).

HORĂITÚRĂ, horăituri, s. f. Sforăitură. – Pronunțat: -ră-i-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

horăitúră (reg.) (-ră-i-) s. f., g.-d. art. horăitúrii; pl. horăitúri

horăitúră s. f. (sil. -ră-i-), g.-d. art. horăitúrii; pl. horăitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HORĂITÚRĂ s. v. sforăială, sforăit, sforăitură.

horăitu s. v. SFORĂIALĂ. SFORĂIT. SFORĂITURĂ.

Intrare: horăitură
horăitură substantiv feminin
  • silabație: ho-ră-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horăitu
  • horăitura
plural
  • horăituri
  • horăiturile
genitiv-dativ singular
  • horăituri
  • horăiturii
plural
  • horăituri
  • horăiturilor
vocativ singular
plural

horăitură

etimologie:

  • Horăi + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09