2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hopaie sf [At: MAT. FOLK. 1602 / Pl: hopăi / E: pbl ctm hop + văpaie] (Reg) Flacără.

HOPĂÍ, hópăi, vb. IV. Intranz. A spune, a striga „hop” (sărind, săltând). ♦ Tranz. A sălta. – Hop + suf. -ăi.

HOPĂÍ, hópăi, vb. IV. Intranz. A spune, a striga „hop” (sărind, săltând). ♦ Tranz. A sălta. – Hop + suf. -ăi.

hopăi [At: LB / V: hup~ / Pzi: ~esc și ho~ / E: hop + -ăi] (Reg) 1 vz A sări. 2 vi A urca. 3 vi A striga „hop” (săltând). 4 vi A chiui la dans Cf hop (4). 5 vtf A ridica ceva.

A HOPĂÍ hópăi intranz. A se mișca în ritm de dans, săltând (și strigând „hop-hop”); a dansa zgomotos. /Din hop

hópăĭ, a v. intr. (d. hop). Țopăĭ. – Și hupăĭ (?)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hopăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hópăie, imperf. 3 sg. hopăiá; conj. prez. 3 să hópăie

hopăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. hópăie, imperf. 3 sg. hopăiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HOPĂÍ vb. v. sălta, sări, țopăi.

hopăi vb. v. SĂLTA. SĂRI. ȚOPĂI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hopáie s.f. (reg.) flacără.

hopáie, hopăi, s.f. – Văpaie, strălucire: „Văd casa săracului / Din mijlocul raiului, / Din hopaia binelui” (Bârlea, 1924, I: 164). – Contam. dintre hop și văpaie (cf. alb. vapë) (MDA).

hopáie, hopăi, s.f. – Văpaie, strălucire: „Văd casa săracului / Din mijlocul raiului, / Din hopaia binelui” (Bârlea 1924 I: 164). – Cf. văpaie (cf. alb. vapë).

hopăí, hopăiesc, (hopălui), vb. tranz. – 1. A sări, a sălta, a juca. 2. A cerne; a scutura vasul în așa fel încât conținutul să fie amestecat și să sară hoaspele, pleava. – Din hop, hopa „exclamație care însoțește o săritură” (onomatopee) + suf. -ăi (Scriban, DEX, MDA).

hopăí, hopăiesc, (hopălui), vb. tranz. – 1. A sări, a sălta, a juca. 2. A cerne; a scutura vasul în așa fel încât conținutul să fie amestecat și să sară hoaspele, pleava. – Din hop, hopa „exclamație care însoțește o săritură” (onomatopee) + -ăi.

Intrare: hopaie
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hopaie
  • hopaia
plural
  • hopăi
  • hopăile
genitiv-dativ singular
  • hopăi
  • hopăii
plural
  • hopăi
  • hopăilor
vocativ singular
plural
Intrare: hopăi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hopăi
  • hopăire
  • hopăit
  • hopăitu‑
  • hopăind
  • hopăindu‑
singular plural
  • hopăie
  • hopăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hopăi
(să)
  • hopăi
  • hopăiam
  • hopăii
  • hopăisem
a II-a (tu)
  • hopăi
(să)
  • hopăi
  • hopăiai
  • hopăiși
  • hopăiseși
a III-a (el, ea)
  • hopăie
(să)
  • hopăie
  • hopăia
  • hopăi
  • hopăise
plural I (noi)
  • hopăim
(să)
  • hopăim
  • hopăiam
  • hopăirăm
  • hopăiserăm
  • hopăisem
a II-a (voi)
  • hopăiți
(să)
  • hopăiți
  • hopăiați
  • hopăirăți
  • hopăiserăți
  • hopăiseți
a III-a (ei, ele)
  • hopăie
(să)
  • hopăie
  • hopăiau
  • hopăi
  • hopăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hopăi

etimologie:

  • Hop + sufix -ăi.
    surse: DEX '98 DEX '09