2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HONUÍRE, honuiri, s. f. Acțiunea de a honui și rezultatul ei; honuit. – V. honui.

HONUÍRE, honuiri, s. f. Acțiunea de a honui și rezultatul ei; honuit. – V. honui.

honuire sf [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: honui] (Teh) Netezire a suprafeței interioare a unei piese metalice cilindrice.

HONUÍ, honuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi suprafața interioară cilindrică a unei piese cu ajutorul unei mașini speciale. ◊ Mașină de honuit = mașină-unealtă dotată cu 3-12 bare abrazive, care, printr-o mișcare de rotație și una rectilinie, netezește suprafața interioară cilindrică a unor piese metalice. – Hon + suf. -ui.

HONUÍ, honuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi suprafața interioară cilindrică a unei piese cu ajutorul unei mașini speciale. ◊ Mașină de honuit = mașină-unealtă dotată cu 3-12 bare abrazive, care, printr-o mișcare de rotație și una rectilinie, netezește suprafața interioară cilindrică a unor piese metalice. – Hon + suf. -ui.

honui vt [At: DEX / Pzi: ~esc / E: hon + -ui] (Teh) A netezi suprafața interioară cilindrică a unei piese metalice cu ajutorul unei mașini speciale.

A HONUÍ ~iésc tranz. (suprafață interioară a unei piese). A șlefui cu ajutorul unei mașini speciale. /hon + suf. ~ui


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

honuíre s. f., g.-d. art. honuírii; pl. honuíri

honuíre s. f., g.-d. art. honuírii; pl. honuíri

honuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. honuiésc, imperf. 3 sg. honuiá; conj. prez. 3 să honuiáscă

honuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. honuiésc, imperf. 3 sg. honuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. honuiáscă

Intrare: honuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • honuire
  • honuirea
plural
  • honuiri
  • honuirile
genitiv-dativ singular
  • honuiri
  • honuirii
plural
  • honuiri
  • honuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: honui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • honui
  • honuire
  • honuit
  • honuitu‑
  • honuind
  • honuindu‑
singular plural
  • honuiește
  • honuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • honuiesc
(să)
  • honuiesc
  • honuiam
  • honuii
  • honuisem
a II-a (tu)
  • honuiești
(să)
  • honuiești
  • honuiai
  • honuiși
  • honuiseși
a III-a (el, ea)
  • honuiește
(să)
  • honuiască
  • honuia
  • honui
  • honuise
plural I (noi)
  • honuim
(să)
  • honuim
  • honuiam
  • honuirăm
  • honuiserăm
  • honuisem
a II-a (voi)
  • honuiți
(să)
  • honuiți
  • honuiați
  • honuirăți
  • honuiserăți
  • honuiseți
a III-a (ei, ele)
  • honuiesc
(să)
  • honuiască
  • honuiau
  • honui
  • honuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

honuire

  • 1. Acțiunea de a honui și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: honuit (s.n.)

etimologie:

  • vezi honui
    surse: DEX '98 DEX '09

honui

  • 1. A netezi suprafața interioară cilindrică a unei piese cu ajutorul unei mașini speciale.
    surse: DEX '98 DEX '09
    • 1.1. Mașină de honuit = mașină-unealtă dotată cu 3-12 bare abrazive, care, printr-o mișcare de rotație și una rectilinie, netezește suprafața interioară cilindrică a unor piese metalice.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Hon + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09