2 intrări
5 definiții
Explicative DEX
Honț m. porecla Sasului: Honț fără holde, cucuruz ca în palmă [Nemț. HANS, după rostirea săsească].
honț m. (sas. Honz, germ. Hans, din Johannes, Ĭon). Trans. Iron. Porecla Sasuluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
honț (honți), s. m. – Poreclă dată sașilor din Transilvania. De la Hans „Ioan”, care sună în pronunțarea săs. Honnes, Hănnes (Borcea 193; Tiktin). Este posibil ca în alegerea acestui nume să fi intervenit o intenție satirică, ce apropie cuvîntul de h(o)anță „cîrpă”, cf. hanță sau de la honț „pungaș”, cf. hoț, pahonț.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Enciclopedice
HONȚ (Gura) t.; Honță, D., olt. (Sd XXII 351), cf. vb. a honțăni (a alerga, a lucra).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
honț, s.n. v. hont¹.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Intrare: Honț
Intrare: honț
honț substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „honț” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2