Definiția cu ID-ul 373130:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HOMEOTELEUTĂ s.f. Figură de sintaxă poetică, constînd în potrivirea fonică a ultimelor silabe a două cuvinte învecinate; homeoptotă. [Pron. -me-o-te-le-u-, var. homeoteleuton s.n. / < fr. homéotéleute, cf. gr. homoioteleuton].