8 definiții pentru holoangăr holongăr


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOLOÁNGĂR, holoangări, s. m. (Reg.) Persoană care se ocupa în trecut cu extragerea clandestină a aurului din mine. – Cf. germ. Handlanger „pălmaș”.

holoangăr sm [At: VICIU, GL. / V: ~lan~, horlan~ / Pl: ~i / E: ns cf ger Handlanger „pălmaș”] (Pop) Miner care cunoaște foarte bine toate galeriile unei mine (mai ales ale celor părăsite) și care exploatează clandestin (mai ales aur).

HOLOÁNGĂR, holoangări, s. m. (Pop.) Persoană care se ocupa odinioară cu extragerea clandestină a aurului din mine. – Cf. germ. Handlanger „pălmaș”.

HOLOÁNGĂR, holoangări, s. m. (Popular) Persoană care se ocupa odinioară cu extragerea clandestină a aurului din mine. (Atestat în forma holongăr) Aceștia sînt holongării. Hoții de aur. Hoți și mineri în același timp, pentru că în tăria nopții se bagă pe baie cu dalta și dinamita după ei... Holongării fură doar aurul curat. BOGZA, Ț. 96. – Variantă: holóngăr s. m.

HOLÓNGĂR s. m. v. holoangăr.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

holoángăr (reg.) (-loan-) s. m., pl. holoángări

holoángăr s. m. (sil. -loan-), pl. holoángări


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

holoangăr, holoangări s. m. (intl.) traficant / speculant de aur

Intrare: holoangăr
  • silabație: ho-loan-găr
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • holoangăr
  • holoangărul
  • holoangăru‑
plural
  • holoangări
  • holoangării
genitiv-dativ singular
  • holoangăr
  • holoangărului
plural
  • holoangări
  • holoangărilor
vocativ singular
  • holoangărule
  • holoangăre
plural
  • holoangărilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • holongăr
  • holongărul
  • holongăru‑
plural
  • holongări
  • holongării
genitiv-dativ singular
  • holongăr
  • holongărului
plural
  • holongări
  • holongărilor
vocativ singular
  • holongărule
  • holongăre
plural
  • holongărilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

holoangăr holongăr

  • 1. regional Persoană care se ocupa în trecut cu extragerea clandestină a aurului din mine.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Aceștia sînt holongării. Hoții de aur. Hoți și mineri în același timp, pentru că în tăria nopții se bagă pe baie cu dalta și dinamita după ei... Holongării fură doar aurul curat. BOGZA, Ț. 96.
      surse: DLRLC

etimologie: