9 definiții pentru holism
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HOLISM s. n. (Fil.) Concepție care susține ireductibilitatea întregului la suma părților, în sensul că anumite caracteristici ale acestuia nu pot fi explicate în termenii proprietăților și relațiilor componentelor. – Din fr. holisme.
holism sn [At: DN2 / Pl: (rar) ~e / E: fr holisme] (Fiz) Concepție metafizică idealistă de la începutul sec. XX, care interpretează mistic teza ireductibilității întregului la suma părților sale, considerând drept „factor integrator” al lumii un principiu imaterial și incognoscibil.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HOLISM s. n. (Fil.) Concepție care interpretează teza ireductibilității întregului la suma părților sale, socotind drept „factor integrator” al lumii un principiu imaterial și incognoscibil. – Din fr. holisme.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HOLISM s.n. Concepție metafizică idealistă de la începutul sec. XX, care interpretează mistic teza ireductibilității întregului la suma părților sale, socotind drept „factor integrator” al lumii un principiu imaterial și incognoscibil. [< fr. holisme, cf. gr. holos – întreg].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HOLISM s. n. concepție metafizică idealistă care susține principiul întregului asupra părților și al ireductibilității lui la suma elementelor componente. (< fr. holisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
holism s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
holism s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
holism s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
HOLÍSM (< engl.; {s} gr. holos „întreg”) s. n. Concepție susținând ireductibilitatea întregului la suma părților, în sensul că anumite caracteristici ale acestuia nu pot fi explicate în termenii proprietăților și relațiilor componentelor. Prezentă și în Antichitate, ideea întregului se impune, în epoca modernă, ca principiu alcătuitor și ordonator (ex. gestalt-ul). O dată cu L. von Bertalanffy, principul h. este ridicat la nivelul unei teorii generale a sistemelor. Perspectiva holistă și-a găsit numeroase aplicații în economie, sociologie, filozofia culturii etc. ◊ H. semantic = concepție despre natura și testarea teoriilor științifice, dezvoltată de W. van Quine, conform căreia semnificația empirică nu se stabilește la nivelul enunțului, ci la nivelul întregului sistem de enunțuri.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
holismsubstantiv neutru
- 1. Concepție care susține ireductibilitatea întregului la suma părților, în sensul că anumite caracteristici ale acestuia nu pot fi explicate în termenii proprietăților și relațiilor componentelor. DEX '09 DN
etimologie:
- holisme DEX '09 DEX '98 DN