12 definiții pentru holdă

holdă sf [At: VARLAAM, C. 14/2 / V: (înv; sst) oho~ / Pl: ~de, (nob) hoalde, (rar) ~Izi / E: mg hold] 1 Câmp cu semănături. 2 Câmp semănat cu același fel de plante (în special cereale). 3 (Lpl) Semănături de pe un astfel de câmp.

HÓLDĂ, holde, s. f. Câmp semănat cu același fel de plante (în special cereale); (mai ales la pl.) semănăturile de pe acest câmp, mai ales de grâu; lan. – Din magh. hold „iugăr”.

HÓLDĂ, holde, s. f. Câmp semănat cu același fel de plante (în special cereale); (mai ales la pl.) semănăturile de pe acest câmp, mai ales de grâu; lan. – Din magh. hold „iugăr”.

HÓLDĂ, holde, s. f. Semănătură de cereale (mai ales de grîu); lan. Holda crescuse puternică, spicele se îndoiseră de greutate. CAMILAR, TEM. 48. Blondă... se pleca holda, așezîndu-și aurul pale-pale, pe unde treceau cu aripele lor secerătorile. ANGHEL, PR. 83. Prin holde coapte, fetele grăbite Înoată pîn’la brîu, împodobite Cu roșu mac și vinete cicoare. IOSIF, V. 71. Pămîntul se acopere cu holde aurite. RUSSO, O. 25. ♦ (Transilv.) Bucată de pămînt destinată semănăturilor de cereale. Să-i dăm fiecare cîte-o holdă de arătură, lucrată gata... că foarte mare bine ne-a făcut astăzi. RETEGANUL, P. I 27.

hóldă s. f., g.-d. art. hóldei; pl. hólde

HÓLDĂ s. 1. v. lan. 2. (la pl.) v. lanuri.

hóldă (hólde), s. f. – Cîmp semănat, lan. Mag. hold „măsură, baniță” (Cihac, II, 506; Gáldi, Dict., 92).

HÓLDĂ ~e f. 1) Teren agricol semănat cu plante de același fel (în special cerealiere). 2) mai ales la pl. Semănătură de grâu. [G.-D. holdei] /<ung. hold

holdă f. Mold. 1. câmp semănat; 2. pl. semănături, mai ales de toamnă. [Ung. HOLD (din nemț. Halde, ponor)].

hóldă f., pl. e (ung. hold, o măsură agrară de suprafață, d. germ. halde, pripor, deal; pol. holda, deal metalifer). Lan, semănătură, cîmp semănat cu cereale.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

hóldă s. f., g.-d. art. hóldei; pl. hólde

HOLDĂ s. 1. lan. (O ~ de rapiță.) 2. (la pl.) grîne (pl.), lanuri (pl.). (~ au crescut mari.)

hóldă, -e, s.f. – Câmp semănat, lan: „Eu holda nu am gătat” (Papahagi 1925). – Din hold „iugăr” (< magh. hold).

Intrare: holdă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • holdă
  • holda
plural
  • holde
  • holdele
genitiv-dativ singular
  • holde
  • holdei
plural
  • holde
  • holdelor
vocativ singular
plural

holdă

  • 1. Câmp semănat cu același fel de plante (în special cereale).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lan diminutive: holdiță
    • 1.1. mai ales la plural Semănăturile de pe acest câmp, mai ales de grâu.
      surse: DEX '09 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Holda crescuse puternică, spicele se îndoiseră de greutate. CAMILAR, TEM. 48.
        surse: DLRLC
      • Blondă... se pleca holda, așezîndu-și aurul pale-pale, pe unde treceau cu aripele lor secerătorile. ANGHEL, PR. 83.
        surse: DLRLC
      • Prin holde coapte, fetele grăbite Înoată pîn’ la brîu, împodobite Cu roșu mac și vinete cicoare. IOSIF, V. 71.
        surse: DLRLC
      • Pămîntul se acopere cu holde aurite. RUSSO, O. 25.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Transilvania Bucată de pământ destinată semănăturilor de cereale.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Să-i dăm fiecare cîte-o holdă de arătură, lucrată gata... că foarte mare bine ne-a făcut astăzi. RETEGANUL, P. I 27.
        surse: DLRLC

etimologie: