12 definiții pentru hojmalău hojmălău hoșmălău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOJMALẮU, hojmalăi, s. m. (Reg.) Om voinic, înalt (și prost). [Var.: hojmălắu s. m.] – Et. nec.

HOJMALẮU, hojmalăi, s. m. (Reg.) Om voinic, înalt (și prost). [Var.: hojmălắu s. m.] – Et. nec.

hojmalău sm [At: DUNĂREANU, CH. 30 / V: ~măl~ / Pl: ~ăi / E: cf hojmandău] (Reg) Om voinic, înalt și prost.

HOJMALẮU, hojmalăi, s. m. (Mold., Bucov.) Om mare și înalt; vlăjgan. Acest ajutor al camarazilor mei a avut darul să-l scoată pe hojmalău din toate țîțînile. SADOVEANU, N. F. 148. Cercă moșneagul să se împotrivească, dar hojmalăul se răsti la el, gaia să-l lovească. DUNĂREANU, CH. 30. Și cînd mă uit înapoi, doi hojmalăi se și luase după mine. CREANGĂ, A. 6. – Variantă: hoșmălắu (DUNĂREANU, N. 19) s. m.

hojmalău a. țeapăn. ║ m. om mare la trup și cu mintea de copil: doi hojmalăi se și luase după mine. CR. [Origină necunoscută].

hojmalắŭ m. (d. hojma, adică „mereŭ, lung mereŭ, lungan”, cu suf. -lăŭ). Est. Iron. Lungan, găligan, zaplan,măgădăŭ, vlăjgan, tînăr înalt și zdravăn. – În Trans. hajmandăŭ. V. huțupan.

HOJMĂLẮU s. m. V. hojmalău.

HOȘMĂLĂU, hoșmălăi, s. m. V. hojmalău.

HOJMĂLẮU ~i m. pop. Bărbat înalt și puternic, dar cam mărginit. /Orig. nec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hojmalắu (reg.) s. m., art. hojmalắul; pl. hojmalắi, art. hojmalắii

hojmalău s. m., art. hojmalăul; pl. hojmalăi, art. hojmalăii

Intrare: hojmalău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hojmalău
  • hojmalăul
  • hojmalău‑
plural
  • hojmalăi
  • hojmalăii
genitiv-dativ singular
  • hojmalău
  • hojmalăului
plural
  • hojmalăi
  • hojmalăilor
vocativ singular
  • hojmalăule
plural
  • hojmalăilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hojmălău
  • hojmălăul
  • hojmălău‑
plural
  • hojmălăi
  • hojmălăii
genitiv-dativ singular
  • hojmălău
  • hojmălăului
plural
  • hojmălăi
  • hojmălăilor
vocativ singular
  • hojmălăule
plural
  • hojmălăilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoșmălău
  • hoșmălăul
  • hoșmălău‑
plural
  • hoșmălăi
  • hoșmălăii
genitiv-dativ singular
  • hoșmălău
  • hoșmălăului
plural
  • hoșmălăi
  • hoșmălăilor
vocativ singular
  • hoșmălăule
plural
  • hoșmălăilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hojmalău hojmălău hoșmălău

  • 1. regional Om voinic, înalt (și prost).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: vlăjgan attach_file 3 exemple
    exemple
    • Acest ajutor al camarazilor mei a avut darul să-l scoată pe hojmalău din toate țîțînile. SADOVEANU, N. F. 148.
      surse: DLRLC
    • Cercă moșneagul să se împotrivească, dar hojmalăul se răsti la el, gaia să-l lovească. DUNĂREANU, CH. 30.
      surse: DLRLC
    • Și cînd mă uit înapoi, doi hojmalăi se și luase după mine. CREANGĂ, A. 6.
      surse: DLRLC

etimologie: