Definiția cu ID-ul 911833:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOIT, hoituri, s. n. 1. Cadavru de animal sau (mai rar) de om, intrat în descompunere; mortăciune, stîrv, leș. Hoitul îl mîncase fiarele pădurii. STANCU, D. 21. Nici vederea hoitului lui Rădașcă nu i-ar fi putut aduce liniștea. SADOVEANU, P. M. 273. La periferie, unde unii viețuiesc ca gunoaiele, s-au deschis ferestrele. Mizeria s-arată rîncedă – ca un hoit prea învechit. SAHIA, N. 64. 2. Fig. (Popular, cu nuanță depreciativă) Om mare la trup și gras peste măsură, greoi în mișcări. Apoi dă, bade, închircit, vrăbioi, cum mă vezi, aista sînt: am văzut eu și hoituri mari și nici de-o lume: la treabă se vede omul ce poate! CREANGĂ, P. 149.