2 intrări

13 definiții

din care

Explicative DEX

HOBA s.f. v. hoban.

HOBAN, hobane, s. n. Coardă, de obicei din sârmă de oțel, care servește la legătura aripilor cu fuzelajul unui avion. ♦ Coardă pentru susținerea catargelor. – Din fr. hauban.

HOBAN, hobane, s. n. Coardă, de obicei din sârmă de oțel, care servește la legătura aripilor cu fuzelajul unui avion. ♦ Coardă pentru susținerea catargelor. – Din fr. hauban.

hoban sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr hauban] 1 Coardă din sârmă de oțel, cu care se leagă aripile de fuzelajul unui avion. 2 (Mar) Coardă pentru susținerea catargelor.

HOBAN, hobane, s. n. Legătură, de obicei din sîrmă de oțel, între aripile unui avion multiplan.

HOBAN s.n. Piesă de legătură între aripile unui avion biplan, confecționată din sîrmă de oțel. ♦ (Mar.) Coardă pentru susținerea catargelor. [Var. hobană s.f. / < fr. hauban].

HOBAN s. n. 1. piesă de legătură între aripile unui avion biplan, din sârmă de oțel. 2. (mar.) coardă pentru susținerea catargelor. (< fr. hauban)

HOBANA vb. tr. a fixa cu ajutorul hobanelor. (< fr. haubaner)

Ortografice DOOM

hoban s. n., pl. hobane

hoban s. n., pl. hobane

hoban s. n., pl. hobane

hobana vb., ind. prez. 1 sg. hobanez, 3 sg. și pl. hobanea

Jargon

HOBAN piesă din sârmă de oțel profilată sau în formă de bară care asigură legătura între aripile unui biplan, alături de montanți, servind la preluarea eforturilor de tracțiune. Hobanele sunt utilizate și la deltaplane.

Enciclopedice

HOBANA, Ion (1931-2011, n. Sânnicolau Mare), scriitor român. Proză științifico-fantastică, relevând o imaginație fecundă și o bună tehnică a construcției („Odiseea marțiană. Maeștrii anticipației clasice”, „O falie în timp”, „Un englez neliniștit”). Antologia critică „Vârsta de aur a anticipației românești”.

Intrare: hoban
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoban
  • hobanul
  • hobanu‑
plural
  • hobane
  • hobanele
genitiv-dativ singular
  • hoban
  • hobanului
plural
  • hobane
  • hobanelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoba
  • hobana
plural
  • hobane
  • hobanele
genitiv-dativ singular
  • hobane
  • hobanei
plural
  • hobane
  • hobanelor
vocativ singular
plural
Intrare: hobana
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hobana
  • hobanare
  • hobanat
  • hobanatu‑
  • hobanând
  • hobanându‑
singular plural
  • hobanea
  • hobanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hobanez
(să)
  • hobanez
  • hobanam
  • hobanai
  • hobanasem
a II-a (tu)
  • hobanezi
(să)
  • hobanezi
  • hobanai
  • hobanași
  • hobanaseși
a III-a (el, ea)
  • hobanea
(să)
  • hobaneze
  • hobana
  • hobană
  • hobanase
plural I (noi)
  • hobanăm
(să)
  • hobanăm
  • hobanam
  • hobanarăm
  • hobanaserăm
  • hobanasem
a II-a (voi)
  • hobanați
(să)
  • hobanați
  • hobanați
  • hobanarăți
  • hobanaserăți
  • hobanaseți
a III-a (ei, ele)
  • hobanea
(să)
  • hobaneze
  • hobanau
  • hobana
  • hobanaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hoban, hobanesubstantiv neutru

  • 1. Coardă, de obicei din sârmă de oțel, care servește la legătura aripilor cu fuzelajul unui avion. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Coardă pentru susținerea catargelor. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

hobana, hobanezverb

  • 1. A fixa cu ajutorul hobanelor. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.