HLEIOS, -OASĂ, hleioși, -oase, adj. (Regional, despre terenuri) Lutos, clisos; noroios, mlăștinos. V. cleios. Le venise și Țurcanilor patru pogoane... patru pogoane de pămînt; dar ce dracul să facă cu dînsul dacă o bucată le venise într-o mlaștină și alta într-un pisc hleios, unde așezaseră case. CONTEMPORANUL, III 774. Un loc hleios, plin de mlaștine. NEGRUZZI, S. I 184.