hirtă sf [At: DEX / V: fir~ / Pl: ~te / E: ger Viertel] (Reg) Unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu un sfert de pogon.

HIRTĂ, hirte, s. f. (Mold.) Un sfert de pogon. Au cumpărat la leat 1812 o hirtă de loc de la răzeșul Toadir Arbure, pe preț de-un cal bălan. ALECSANDRI, T. 1358.

hirtă f. Mold. a patra parte dintr’un pogon: o hirtă de loc AL. [V. firtă].

fírtă f., pl. e (din răd. luĭ firtaĭ, firtac, sfert). Mold. Un sfert de pogon de vie (de ordinar o sută de butucĭ). Porțiunea de arătură pe care țăraniĭ o lucraŭ boĭeruluĭ. – Pop. hirtă și (nord) cirtă. V. cirtă.

hirtă (reg.) s. f., g.-d. art. hirtei; pl. hirte

hirtă (reg.) s. f., g.-d. art. hirtei; pl. hirte

hirtă s. f., g.-d. art. hirtei; pl. hirte

Agathosma hirta (Lam.) Bartl. et Wendl. Specie cu flori roșii, așezate în capitule. Ramuri gri-deschis. Frunze (lungi pînă la 1,5 cm) liniare, reniforme, foarte ascuțite, pe spate scurt-păroase.

Cheilanthes hirta Sw. Specie cu frunze lungi de cca 95 cm, ovat-lanceolate, tripenate, pubescente, foliole lanceolate, crestate pînă la nervura centrală, margini rulate în interior și numeroși spori, pețioli (10-12 cm lungime) așezați în buchet și prevăzuți cu solzi maronii.

Inula hirta L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori galbene-aurii (ovar glabru), în calatidii mari, foliolele involucrului pe 2 rînduri neimbricate, acoperite cu peri scurți și rigizi. Frunze verzi-închis, lat-lanceolate, îngustate spre bază, sesile pe ambele părți, cu peri scurți și rigizi. Tufă înaltă pînă la 50 m. Tulpină erectă, deseori roșiatică, foliată, cu peri aspri, poartă în vîrf 1-3 calatidii. Fruct glabru.

Oxalis hirta L. Specie care înflorește iarna. Flori roz pînă la violet, tub floral galben, dispuse pe un peduncul uniflor, în axa frunzei. Frunze trifoliate, aproape sesile. Foliole oblong-cuneiforme, lanceolate, cu vîrf bont sau franjurat, pe partea inferioară pubescente, pe cea superioară glabre. Plantă erbacee, bulboasă, ramificată, erectă sau repentă, pubescentă.

Rudbeckia hirta L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori radiale ligulate, galbene-aurii, cele din mijloc mai întunecate. Frunze radiale ovat-ascuțite, cele tulpinale sesile, lanceolate dentate. Plantă bienală cu peri aspri, pînă la 1 m înălțime, ramificată de jos (Pl. 65, fig. 366)

Tricyrtis hirta (Thbg.) Hook. Specie originară din Japonia. Înflorește vara-toamna. Flori pedunculate, albe, mari, în interior cu multe pete purpurii dispuse în cime terminale și în axa frunzei, se deschid din vîrf spre în jos. Plantă erbacee, pînă la 1 m înălțime. Tulpină pubescentă. Frunze alterne, sesile, lanceolate, amplexicaule.

Viola hirta L. Specie care înflorește primăvara. Flori albastre-deschis, violete, la bază albe sau roz. Pinten drept, subțire, cu vîrf curbat. Fructe, capsule sferice, pubescente. Toate frunzele sînt radicale, ovat-triunghiulare, cu baza cordiformă, crenat-serate, verzi-pal, pubescente, pețiolate, stipele lanceolat, pedunculi lungi, în partea din mijloc cu 2 frunze. Plantă mică, erbacee, perenă, fără stoloni.