7 definiții pentru hirtă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÍRTĂ, hirte, s. f. (Reg.) Unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu un sfert de pogon. – Din germ. Viertel.

HÍRTĂ, hirte, s. f. (Reg.) Unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu un sfert de pogon. – Din germ. Viertel.

hirtă sf [At: DEX / V: fir~ / Pl: ~te / E: ger Viertel] (Reg) Unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu un sfert de pogon.

HÍRTĂ, hirte, s. f. (Mold.) Un sfert de pogon. Au cumpărat la leat 1812 o hirtă de loc de la răzeșul Toadir Arbure, pe preț de-un cal bălan. ALECSANDRI, T. 1358.

hirtă f. Mold. a patra parte dintr’un pogon: o hirtă de loc AL. [V. firtă].

fírtă f., pl. e (din răd. luĭ firtaĭ, firtac, sfert). Mold. Un sfert de pogon de vie (de ordinar o sută de butucĭ). Porțiunea de arătură pe care țăraniĭ o lucraŭ boĭeruluĭ. – Pop. hirtă și (nord) cirtă. V. cirtă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hírtă (reg.) s. f., g.-d. art. hírtei; pl. hírte

hírtă s. f., g.-d. art. hírtei; pl. hírte

Intrare: hirtă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hirtă
  • hirta
plural
  • hirte
  • hirtele
genitiv-dativ singular
  • hirte
  • hirtei
plural
  • hirte
  • hirtelor
vocativ singular
plural

hirtă

  • 1. regional Unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu un sfert de pogon.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Au cumpărat la leat 1812 o hirtă de loc de la răzeșul Toadir Arbure, pe preț de-un cal bălan. ALECSANDRI, T. 1358.
      surse: DLRLC

etimologie: