2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIROTONISÍ, hirotonisesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele Bisericii creștine; a hirotoni. [Var.: hirotonosí vb. IV] – Din sl. herotonisati.

HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

hirotonisi vt [At: VARLAAM, C 84/2 / V: her~, ~nosi / Pzi: ~sesc / E: ngr χειροτoνῶ, vsl хиротонисати] 1 A ridica un diacon la rangul de preot, conferindu-i darul preoțesc Si: hirotoni (1). 2 (Pex) A face pe cineva diacon, arhireu etc. prin conferirea darului Si: hirotoni (2).

HIROTONISÍ, hirotonisesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele bisericii creștine; a hirotoni. [Var.: hirotonosí vb. IV.] – Din sl. herotonisati.

HIROTONOSÍ vb. IV V. hirotonisi.

HIROTONISÍ, hirotonisesc, vb. IV. Tranz. (În ritualul bisericii creștine) A ridica un diacon la rangul de preot, a preoți; p. ext. a face pe cineva, după canoanele bisericii, diacon, arhiereu etc. După ce a fost hirotonisit diacon, Creangă a urmat cursurile școlii de învățători de la Iași. SADOVEANU, E. 93. ◊ Refl. Fig. (Atestat în forma hirotonosi) Te-ai hirotonosit om de stat, nitam-nisam. ALECSANDRI, T. 1235. – Variantă: hirotonosí vb. IV.

A SE HIROTONISÍ mă ~ésc intranz. A trece în tagma clerului; a deveni cleric. /<sl. herotonisati

A HIROTONISÍ ~ésc tranz. A face să se hirotonisească. /<sl. herotonisati

hirotonisì v. 1. a da hirotonia; 2. (ironic) a consacra: te-ai hirotonisit om de Stat AL. [Gr. mod.; lit. a pune mâinile peste cineva].

hirotonisésc v. tr. (ngr. hirotonó, aor. chirotónisa, d. vgr. heir, mînă și teíno, întind). Consacrez, fac preut. Fig. Iron. Numesc într’o funcțiune mare. V. popesc 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotonisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 sg. și pl. hirotoniseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HIROTONISÍ vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) popi, a (se) preoți, (pop.) a (se) sfinți. (A ~ un cleric.)

HIROTONISI vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) popi, a (se) preoți, (pop.) a (se) sfinți. (A ~ un cleric.)

Intrare: hirotonosire
hirotonosire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hirotonosire
  • hirotonosirea
plural
  • hirotonosiri
  • hirotonosirile
genitiv-dativ singular
  • hirotonosiri
  • hirotonosirii
plural
  • hirotonosiri
  • hirotonosirilor
vocativ singular
plural
Intrare: hirotonisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hirotonisi
  • hirotonisire
  • hirotonisit
  • hirotonisitu‑
  • hirotonisind
  • hirotonisindu‑
singular plural
  • hirotonisește
  • hirotonisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hirotonisesc
(să)
  • hirotonisesc
  • hirotoniseam
  • hirotonisii
  • hirotonisisem
a II-a (tu)
  • hirotonisești
(să)
  • hirotonisești
  • hirotoniseai
  • hirotonisiși
  • hirotonisiseși
a III-a (el, ea)
  • hirotonisește
(să)
  • hirotonisească
  • hirotonisea
  • hirotonisi
  • hirotonisise
plural I (noi)
  • hirotonisim
(să)
  • hirotonisim
  • hirotoniseam
  • hirotonisirăm
  • hirotonisiserăm
  • hirotonisisem
a II-a (voi)
  • hirotonisiți
(să)
  • hirotonisiți
  • hirotoniseați
  • hirotonisirăți
  • hirotonisiserăți
  • hirotonisiseți
a III-a (ei, ele)
  • hirotonisesc
(să)
  • hirotonisească
  • hirotoniseau
  • hirotonisi
  • hirotonisiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hirotonosi
  • hirotonosire
  • hirotonosit
  • hirotonositu‑
  • hirotonosind
  • hirotonosindu‑
singular plural
  • hirotonosește
  • hirotonosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hirotonosesc
(să)
  • hirotonosesc
  • hirotonoseam
  • hirotonosii
  • hirotonosisem
a II-a (tu)
  • hirotonosești
(să)
  • hirotonosești
  • hirotonoseai
  • hirotonosiși
  • hirotonosiseși
a III-a (el, ea)
  • hirotonosește
(să)
  • hirotonosească
  • hirotonosea
  • hirotonosi
  • hirotonosise
plural I (noi)
  • hirotonosim
(să)
  • hirotonosim
  • hirotonoseam
  • hirotonosirăm
  • hirotonosiserăm
  • hirotonosisem
a II-a (voi)
  • hirotonosiți
(să)
  • hirotonosiți
  • hirotonoseați
  • hirotonosirăți
  • hirotonosiserăți
  • hirotonosiseți
a III-a (ei, ele)
  • hirotonosesc
(să)
  • hirotonosească
  • hirotonoseau
  • hirotonosi
  • hirotonosiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hirotonisi hirotonosi

  • 1. A ridica un diacon la rangul de preot.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: popi preoți sfinți (bis.)
    • 1.1. prin extensiune A face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele Bisericii creștine.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: hirotoni attach_file 2 exemple
      exemple
      • După ce a fost hirotonisit diacon, Creangă a urmat cursurile școlii de învățători de la Iași. SADOVEANU, E. 93.
        surse: DLRLC
      • reflexiv figurat Te-ai hirotonosit om de stat, nitam-nisam. ALECSANDRI, T. 1235.
        surse: DLRLC

etimologie: