HIROTONISIT, hirotonisiți, adj. (Despre diaconi) Ridicat la treapta preoției; hirotonit. – V. hirotonisi.^[1]

hirotonisit², ~ă a [At: DA ms / V: (înv) her~ / Pl: ~iți, ~e / E: hirotonisi] 1 (D. diaconi) Ridicat la treapta preoției Si: hirotonit² (1). 2 (Pex) Învestit ca diacon, arhiereu etc. Si: hirotonit² (2).

hirotonisit¹ sn [At: MDA ms / V: her~ / Pl: ~uri / E: hirotoni] 1-2 Hirotonisire (1-2).

HIROTONISIT, hirotonisiți, adj. (Despre diaconi) Ridicat la treapta preoției; hirotonit. – V. hirotonisi.

HIROTONISIT, hirotonisiți, adj. m. (Despre diaconi) Ridicat prin hirotonisire la treapta preoției; preoțit.

HIROTONISI, hirotonisesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele Bisericii creștine; a hirotoni. [Var.: hirotonosi vb. IV] – Din sl. herotonisati.

herotonisi v vz hirotonisi

herotonisit², ~ă a vz hirotonisit²

herotonisit¹ sn vz hirotonisit¹

hirotonisi vt [At: VARLAAM, C 84/2 / V: her~, ~nosi / Pzi: ~sesc / E: ngr χειροτονῶ, vsl хиротонисати] 1 A ridica un diacon la rangul de preot, conferindu-i darul preoțesc Si: hirotoni (1). 2 (Pex) A face pe cineva diacon, arhireu etc. prin conferirea darului Si: hirotoni (2).

hirotonosi v vz hirotonisi

HIROTONISI, hirotonisesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele bisericii creștine; a hirotoni. [Var.: hirotonosi vb. IV.] – Din sl. herotonisati.

HIROTONOSI vb. IV V. hirotonisi.

HIROTONISI, hirotonisesc, vb. IV. Tranz. (În ritualul bisericii creștine) A ridica un diacon la rangul de preot, a preoți; p. ext. a face pe cineva, după canoanele bisericii, diacon, arhiereu etc. După ce a fost hirotonisit diacon, Creangă a urmat cursurile școlii de învățători de la Iași. SADOVEANU, E. 93. ◊ Refl. Fig. (Atestat în forma hirotonosi) Te-ai hirotonosit om de stat, nitam-nisam. ALECSANDRI, T. 1235. – Variantă: hirotonosi vb. IV.

A SE HIROTONISI mă ~esc intranz. A trece în tagma clerului; a deveni cleric. /<sl. herotonisati

A HIROTONISI ~esc tranz. A face să se hirotonisească. /<sl. herotonisati

hirotonisì v. 1. a da hirotonia; 2. (ironic) a consacra: te-ai hirotonisit om de Stat AL. [Gr. mod.; lit. a pune mâinile peste cineva].

hirotonisésc v. tr. (ngr. hirotonó, aor. chirotónisa, d. vgr. heir, mînă și teíno, întind). Consacrez, fac preut. Fig. Iron. Numesc într’o funcțiune mare. V. popesc 2.

hirotonisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisesc, 3 sg. hirotonisește, imperf. 1 hirotoniseam; conj. prez. 1 sg. să hirotonisesc, 3 să hirotonisească

hirotonisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisesc, imperf. 3 sg. hirotonisea; conj. prez. 3 să hirotonisească

hirotonisi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisesc, imperf. 3 sg. hirotonisea; conj. prez. 3 sg. și pl. hirotonisească

HIROTONISIT adj. (BIS.) hirotonit, (pop.) sfințit. (Preot ~.)

HIROTONISIT adj. (BIS.) hirotonit, (pop.) sfințit. (Preot ~.)

HIROTONISI vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) popi, a (se) preoți, (pop.) a (se) sfinți. (A ~ un cleric.)

HIROTONISI vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) popi, a (se) preoți, (pop.) a (se) sfinți. (A ~ un cleric.)