2 intrări
4 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
hirotesire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: hirotesi] (Înv) Ridicare a unei persoane din cler la o poziție ierarhică superioară, fără a-i împărtăși darul Si: hirotesie.
hirotesi v [At: ENC. ROM. / Pzi: ~sesc / E: ngr χειροθέτω] (Înv) A ridica o persoană din cler la o poziție ierarhică superioară, prin punerea mâinilor arhierești sub formă de binecuvântare, fără a-i conferi prin aceasta și darul, ca la hirotonie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
hirotesi (-sesc, -it), vb. – A pune mîinile peste ceva. Ngr. χειροθέτω. Sec. XIX. – Der. hirotesie, s. f. (acțiunea de a hirotesi).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hirotesi, pers. 3 sg. hirotesește, vb. IV (înv.) a ridica o persoană din cler la o dregătorie sau la un serviciu bisericesc, fără împărtășirea darului (în cazul hirotonirii, cu împărtășirea darului).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||