2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hirotesire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: hirotesi] (Înv) Ridicare a unei persoane din cler la o poziție ierarhică superioară, fără a-i împărtăși darul Si: hirotesie.

hirotesi v [At: ENC. ROM. / Pzi: ~sesc / E: ngr χειροθέτω] (Înv) A ridica o persoană din cler la o poziție ierarhică superioară, prin punerea mâinilor arhierești sub formă de binecuvântare, fără a-i conferi prin aceasta și darul, ca la hirotonie.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hirotesí (-sésc, -ít), vb. – A pune mîinile peste ceva. Ngr. χειροθέτω. Sec. XIX. – Der. hirotesie, s. f. (acțiunea de a hirotesi).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hirotesí, pers. 3 sg. hiroteséște, vb. IV (înv.) a ridica o persoană din cler la o dregătorie sau la un serviciu bisericesc, fără împărtășirea darului (în cazul hirotonirii, cu împărtășirea darului).

Intrare: hirotesire
hirotesire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hirotesire
  • hirotesirea
plural
  • hirotesiri
  • hirotesirile
genitiv-dativ singular
  • hirotesiri
  • hirotesirii
plural
  • hirotesiri
  • hirotesirilor
vocativ singular
plural
Intrare: hirotesi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hirotesi
  • hirotesire
  • hirotesit
  • hirotesitu‑
  • hirotesind
  • hirotesindu‑
singular plural
  • hirotesește
  • hirotesiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hirotesesc
(să)
  • hirotesesc
  • hiroteseam
  • hirotesii
  • hirotesisem
a II-a (tu)
  • hirotesești
(să)
  • hirotesești
  • hiroteseai
  • hirotesiși
  • hirotesiseși
a III-a (el, ea)
  • hirotesește
(să)
  • hirotesească
  • hirotesea
  • hirotesi
  • hirotesise
plural I (noi)
  • hirotesim
(să)
  • hirotesim
  • hiroteseam
  • hirotesirăm
  • hirotesiserăm
  • hirotesisem
a II-a (voi)
  • hirotesiți
(să)
  • hirotesiți
  • hiroteseați
  • hirotesirăți
  • hirotesiserăți
  • hirotesiseți
a III-a (ei, ele)
  • hirotesesc
(să)
  • hirotesească
  • hiroteseau
  • hirotesi
  • hirotesiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)