3 definiții pentru hirotesire
Explicative DEX
hirotesire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: hirotesi] (Înv) Ridicare a unei persoane din cler la o poziție ierarhică superioară, fără a-i împărtăși darul Si: hirotesie.
Etimologice
hirotesi (-sesc, -it), vb. – A pune mîinile peste ceva. Ngr. χειροθέτω. Sec. XIX. – Der. hirotesie, s. f. (acțiunea de a hirotesi).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
hirotesi, pers. 3 sg. hirotesește, vb. IV (înv.) a ridica o persoană din cler la o dregătorie sau la un serviciu bisericesc, fără împărtășirea darului (în cazul hirotonirii, cu împărtășirea darului).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: hirotesire
hirotesire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||