HIRITISI, hiritisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) A felicita. Bătrînul Ștefănescu privea și asculta cu o față prietenoasă, ca și cînd oamenii l-ar fi hiritisit. REBREANU, R. II 167. Hai să-l hiritisim pentru fericirea lui. ALECSANDRI, T. 589. – Variante: heretisi (CARAGIALE, O. VII 168, ISPIRESCU, L. 257, DONICI, F. 60), firitisi (TEODORESCU, P. P. 620) vb. IV.