HIPOTROFIE, hipotrofii, s. f. Dezvoltare insuficientă a volumului unui organ sau a unui țesut, din cauza unei proaste nutriții ori a unui proces maladiv. – Din fr. hypotrophie.

hipotrofie sf [At: D. MED. / Pl: ~ii / E: fr hypotrophie] Dezvoltare insuficientă a volumului unui organ sau a unui țesut, datorată unei proaste nutriții ori unui proces maladiv.

HIPOTROFIE, hipotrofii, s. f. Dezvoltare insuficientă a volumului unui organ sau a unui țesut, datorită unei proaste nutriții ori unui proces maladiv. – Din fr. hypotrophie.

HIPOTROFIE s. f. (În opoziție cu hipertrofie) Dezvoltare insuficientă a volumului unui organ sau a unui țesut datorită unei nutriții reduse sau insuficiente, ori unui proces maladiv.

HIPOTROFIE s.f. Dezvoltare insuficientă a unui organ sau a unui țesut. [< fr. hypotrophie, cf. gr. hypo – sub, trophe – hrană].

HIPOTROFIE s. f. dezvoltare insuficientă a unui organ sau țesut. (< fr. hypotrophie)

HIPOTROFIE f. Stare patologică constând în dezvoltarea insuficientă a unui organ sau țesut. [Sil. -po-tro-] /<fr. hypotrophie

hipotrofie (desp. -po-tro-) s. f., art. hipotrofia, g.-d. art. hipotrofiei; pl. hipotrofii, art. hipotrofiile (desp. -fi-i-)

hipotrofie (-po-tro-) s. f., art. hipotrofia, g.-d. art. hipotrofiei; pl. hipotrofii, art. hipotrofiile

hipotrofie s. f. (sil. -tro-) → trofie