HIPOTALAMUS, hipotalamusuri, s. n. Formație cenușie a creierului, care corespunde părții inferioare a diencefalului, având rol important în reglarea superioară a funcțiilor vegetative ale organismului. – Din fr. hypothalamus.

hipotalamus sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: fr hypothalamus] Formație cenușie a creierului, care corespunde părții inferioare a encefalului, având rol important în reglarea superioară a funcțiilor vegetative ale organismului.

HIPOTALAMUS, hipotalamusuri, s. n. Formație cenușie a creierului, care corespunde părții inferioare a encefalului, având rol important în reglarea superioară a funcțiilor vegetative ale organismului. – Din fr. hypothalamus.

HIPOTALAMUS s.n. (Anat.) Regiune a creierului, corespunzînd părții inferioare a diencefalului. [< fr. hypothalamus, cf. gr. hypo – sub, thalamos – camera dinăuntru].

HIPOTALAMUS s. n. regiune a encefalului situată la baza creierului. (< fr. hypothalamus)

hipotalamus s. n., pl. hipotalamusuri

hipotalamus s. n., pl. hipotalamusuri

hipotalamus s. m., pl. hipotalamuși

hipotalamus s. m., pl. hipotalamuși

HIPOTALAMUS s. (ANAT.) neurohipofiză.