2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIPOSTÍL, hipostiluri, s. n. Încăpere mare din palatele sau templele egiptene, cu plafonul susținut de coloane. ◊ (Adjectival[1]) Sală hipostilă. – Din fr. hypostyle.

  1. Nu se precizează dacă adjectivul poate avea și forme de masc. — LauraGellner

hipostil sn [At: DL / Pl: ~i / E: fr hypostyle] (Ant) Încăpere mare din palatele sau templele egiptene, cu plafonul susținut de coloane.

HIPOSTÍL, hipostiluri, s. n. Încăpere mare din palatele sau templele egiptene, cu plafonul susținut de coloane. ◊ (Adjectival) Sală hipostilă. – Din fr. hypostyle.

HIPOSTÍL, hipostiluri, s. n. Sală de mari proporții, cu plafonul susținut de coloane.

HIPOSTÍL, -Ă adj., s.n. (Sală mare) cu plafonul susținut de coloane. [Pl. -luri, -le. / < fr. hypostyle, cf. gr. hypo – sub, stylos – coloană].

HIPOSTÍL, -Ă adj., s. n. (sală mare) cu plafonul susținut de coloane (echidistante). (< fr. hypostyle)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hipostíl1 (-pos-til / -po-stil) adj. m., f. hipostílă; pl. f. hipostíle

hipostíl2 (-pos-til / -po-stil) s. n., pl. hipostíluri

hipostíl s. n. (sil. mf. -stil), pl. hipostíluri

Intrare: hipostil (adj.)
hipostil2 (adj.n) adjectiv neutru
adjectiv neutru (AN1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipostil
  • hipostilul
  • hipostilu‑
plural
  • hipostile
  • hipostilele
genitiv-dativ singular
  • hipostil
  • hipostilului
plural
  • hipostile
  • hipostilelor
vocativ singular
plural
hipostilă adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hiposti
  • hipostila
plural
  • hipostile
  • hipostilele
genitiv-dativ singular
  • hipostile
  • hipostilei
plural
  • hipostile
  • hipostilelor
vocativ singular
plural
Intrare: hipostil (s.n.)
hipostil1 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: hi-pos-til, hi-po-stil info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipostil
  • hipostilul
  • hipostilu‑
plural
  • hipostiluri
  • hipostilurile
genitiv-dativ singular
  • hipostil
  • hipostilului
plural
  • hipostiluri
  • hipostilurilor
vocativ singular
plural
hipostil3 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: hi-pos-til, hi-po-stil info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipostil
  • hipostilul
  • hipostilu‑
plural
  • hipostile
  • hipostilele
genitiv-dativ singular
  • hipostil
  • hipostilului
plural
  • hipostile
  • hipostilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hipostil hipostilă

  • 1. (Încăpere mare din palatele sau templele egiptene) cu plafonul susținut de coloane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: