6 definiții pentru hipomanție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIPOMANȚÍE s. f. Practică a prezicerii la vechii celți, care se făcea după nechezatul și după mișcările unor cai sacri. – Din fr. hippomancie.

HIPOMANȚÍE s. f. Practică a prezicerii la vechii celți, care se făcea după nechezatul și după mișcările unor cai sacri. – Din fr. hippomancie.

hipomanție sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr hippomancie] Practică a prezicerii la vechii celți, care se făcea după nechezatul și după mișcările unor cai sacri.

HIPOMANȚÍE s.f. Pretinsă artă a prezicerii la vechii celți, care se făcea după nechezatul și mișcările unor cai sacri. [Gen. -iei. / < fr. hippomancie, cf. gr. hippos – cal, manteia – prevestire].

HIPOMANȚÍE s. f. (la vechii celți) artă a prezicerii după nechezatul și mișcările unor cai sacri. (< fr. hippomancie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hipomanțíe s. f., art. hipomanțía, g.-d. hipomanțíi, art. hipomanțíei

hipomanțíe s. f., art. hipomanțía, g.-d. hipomanțíi, art. hipomanțíei

Intrare: hipomanție
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipomanție
  • hipomanția
plural
genitiv-dativ singular
  • hipomanții
  • hipomanției
plural
vocativ singular
plural

hipomanție

  • 1. Practică a prezicerii la vechii celți, care se făcea după nechezatul și după mișcările unor cai sacri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: