8 definiții pentru hipoclorit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIPOCLORÍT, hipocloriți, s. m. Sare a acidului hipocloros, care se obține prin acțiunea clorului asupra hidroxizilor puternic bazici sau pe cale electrolitică. ◊ Hipoclorit de sodiu = sare de sodiu a acidului hipocloros, folosită ca dezinfectant și ca decolorant; apă de javel. Hipoclorit de potasiu = sare de potasiu hipocloros. – Din fr. hypochlorite.[1] corectată

  1. Am corectat etimologia (în DEX apare hypoclorite). — gall

hipoclorit sm [At: D. MED. / Pl: ~iți / E: fr hypoclorite] 1 Sare a acidului hipocloros, care se obține prin acțiunea clorului asupra hidroxizilor puternic bazici sau pe cale electrolitică. 2 (Îs) ~ de sodiu Sare de sodiu a acidului hipocloros, întrebuințată ca dezinfectant și ca decolorant Si: apă de javel. 3 (Îs) ~ de potasiu Sare de potasiu a acidului hipocloros.

HIPOCLORÍT, hipocloriți, s. m. Sare a acidului hipocloros, care se obține prin acțiunea clorului asupra hidroxizilor puternic bazici sau pe cale electrolitică. ◊ Hipoclorit de sodiu = sare de sodiu a acidului hipocloros, întrebuințată ca dezinfectant și ca decolorant; apă de javel. Hipoclorit de potasiu = sare de potasiu hipocloros. – Din fr. hypochlorite.[1] corectată

  1. Am corectat etimologia (în DEX apare hypoclorite). — gall

HIPOCLORÍT s.m. Sare a acidului hipocloros. [< fr. hypochlorite].

HIPOCLORÍT s. m. sare a acidului hipocloros. (< fr. hypochlorite)

*ipoclorít n., pl. e. Chim. Sare de acid ipocloros.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hipoclorít (-po-clo-) s. m., pl. hipocloríți

hipoclorít s. m. (sil. -clo-), pl. hipocloríți

Intrare: hipoclorit
hipoclorit substantiv masculin
  • silabație: hi-po-clo-rit
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipoclorit
  • hipocloritul
  • hipocloritu‑
plural
  • hipocloriți
  • hipocloriții
genitiv-dativ singular
  • hipoclorit
  • hipocloritului
plural
  • hipocloriți
  • hipocloriților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hipoclorit

  • 1. Sare a acidului hipocloros, care se obține prin acțiunea clorului asupra hidroxizilor puternic bazici sau pe cale electrolitică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Hipoclorit de sodiu = sare de sodiu a acidului hipocloros, folosită ca dezinfectant și ca decolorant; apă de javel.
      surse: DEX '09
    • 1.2. Hipoclorit de potasiu = sare de potasiu hipocloros.
      surse: DEX '09

etimologie: