hipnoterapie sf [At: D. MED. / Pl: ~ii / E: eg hypnotherapy] (Med) Tratament prin hipnoză.

HIPNOTERAPIE s.f. Metodă de tratament prin hipnoză. [Gen. -iei. / cf. gr. hypnos – somn, therapeia – tratament].

HIPNOTERAPIE s. f. tratament prin hipnoză; somnoterapie. (< engl. hipnotherapy)

HIPNOTERAPIE f. Terapie a unor boli cu ajutorul hipnozei. /<engl. hypnotherapy

+hipnoterapie s. f., art. hipnoterapia, g.-d. art. hipnoterapiei; pl. hipnoterapii, art. hipnoterapiile (desp. -pi-i-)

HIPNO- „somn, somnolență, narcotic, soporific”. ◊ gr. hypnos „somn, odihnă” > fr. hypno-, germ. id., engl. id. > rom. hipno-. □ ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de somn; ~gen (v. -gen₁), adj., s. n., (substanță) care provoacă somnul; ~id (v. -id), adj., asemănător cu somnul; ~lepsie (v. -lepsie), s. f., stare de somnolență incidentală, întîlnită în sindromul narcoleptic; ~narcoză (v. -narcoză), s. f., stare narcotică obținută prin hipnoză profundă; ~patie (v. -patie), s. f., maladie microbiană care se manifestă printr-un somn greu și prelungit; ~spor (v. -spor), s. m., spor în stare de repaus, prozelit la cianoficee; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange cu spori de conservare; ~terapie (v. -terapie), s. f., metode de tratament prin hipnoză.