hipnonarcoză sf [At: D. MED. / Pl: ~ze / E: ger Hypnonarkose] (Med) Narcoză obținută prin hipnoză profundă.

HIPNONARCÓZĂ s.f. (Med.) Narcoză obținută prin hipnoză. [Cf. germ. Hypnonarkose < gr. hypnos – somn, narkosis – amorțire].

HIPNONARCÓZĂ s. f. narcoză obținută prin hipnoză. (< germ. Hypnonarkose)

HIPNO- „somn, somnolență, narcotic, soporific”. ◊ gr. hypnos „somn, odihnă” > fr. hypno-, germ. id., engl. id. > rom. hipno-. □ ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de somn; ~gen (v. -gen₁), adj., s. n., (substanță) care provoacă somnul; ~id (v. -id), adj., asemănător cu somnul; ~lepsie (v. -lepsie), s. f., stare de somnolență incidentală, întîlnită în sindromul narcoleptic; ~narcoză (v. -narcoză), s. f., stare narcotică obținută prin hipnoză profundă; ~patie (v. -patie), s. f., maladie microbiană care se manifestă printr-un somn greu și prelungit; ~spor (v. -spor), s. m., spor în stare de repaus, prozelit la cianoficee; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange cu spori de conservare; ~terapie (v. -terapie), s. f., metode de tratament prin hipnoză.