2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIPÍSM2 s. n. (Rar) Fenomenul hippy. [Scris și: hippysm.Pr.: hipizm] – Cf. hippy.

HIPÍSM1 s. n. Sport practicat cu cai (de curse). – Din fr. hippisme.

hipism sn [At: DN3 / E: fr hippisme] Sport practicat cu cai (de curse).

HIPÍSM s. n. Sport practicat cu cai (de curse). – Din fr. hippisme.

HIPÍSM s. n. Sport practicat cu caii de curse.

HIPÍSM s.n. Sport practicat cu caii (de curse); călărie. [< fr. hippisme, cf. gr. hippos – cal].

HIPÍSM s. n. sport practicat cu caii (de curse); călărie. (< fr. hippisme)

HIPÍSM n. Sport practicat cu caii de curse; călărie. /<fr. hippisme

hippysm sn [At: DEX2 / S și: hipism / P: ~pism / E: eg hippysm] (Rar) 1 Fenomen hippy. 2-3 Comportament (ca al unui) hippy. 4 Ideologie hippy.

HIPPÝSM s. n. (Rar) Fenomenul hippy. [Scris și: hipism.Pr.: hipízm] – Cuv. engl.

HIPPYÍSM s. n. fenomenul hippy. (< amer. hippyism)

hippýsm s. n. 1974 Fenomenul hippy v. hippy (din engl. hippyism, fr. hippy[i]sme; DMN 1967, BD 1970; DEX-S)

*ipízm n. (d. ipic). Călărie, sportu echitațiuniĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HIPÍSM s. (SPORT) călărie. (O cursă de ~.)

HIPISM s. (SPORT) călărie. (O cursă de ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HIPÍSM (< fr.; {s} gr. hippos „cal”) s. n. Denumire generică dată întregii activități legate de folosirea calului în întrecerea sportivă, indiferent de profilul ei. Cuprinde probe de dresaj, concursuri hipice (ex. trecerea peste obstacole), triatlon (călărie de manej, probe de câmp, obstacole), curse de cai, curse pe terenuri accidentate, alegări de viteză etc.

Intrare: hipism (fenomen)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipism
  • hipismul
  • hipismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hipism
  • hipismului
plural
vocativ singular
plural
  • pronunție: hipizm
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hippysm
  • hippysmul
  • hippysmu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hippysm
  • hippysmului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hippyism
  • hippyismul
  • hippyismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hippyism
  • hippyismului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: hipism (sport)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipism
  • hipismul
  • hipismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hipism
  • hipismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hipism (fenomen) hippysm hippyism

  • 1. rar Fenomenul hippy.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • cf. hippy
    surse: DEX '09

hipism (sport)

  • 1. Sport practicat cu cai (de curse).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: călărie

etimologie: