hipertiroidie [At: D. MED. / P: ~ro-i~ / Pl: ~ii / E: fr hyperthyroïdie] Boală endocrină datorată secreției excesive a hormonilor tiroidieni și care se manifestă prin creșterea glandei tiroide, slăbire, ridicarea metabolismului bazal etc. Si: hipertiroidism.

HIPERTIROIDIE s.f. Boală cauzată de o hipersecreție a glandei tiroide; hipertiroidism. [Pron. -ro-i-. / < fr. hyperthyroidie].

HIPERTIROIDIE s. f. boală cauzată de o hipersecreție a glandei tiroide; hipertiroidism. (< fr. hyperthyroïdie)

HIPERTIROIDIE f. Stare patologică constând în secreția excesivă a hormonilor tiroidieni. /<fr. hyperthyroïdie

hipertiroidie (desp. -ro-i-) s. f., art. hipertiroidia, g.-d. hipertiroidii, art. hipertiroidiei

hipertiroidie (-ro-i-) s. f., art. hipertiroidia, g.-d. hipertiroidii, art. hipertiroidiei

hipertiroidie s. f. (sil. -ro-i-), art. hipertiroidia, g.-d. hipertiroidii, art. hipertiroidiei, pl. hipertiroidii

HIPERTIROIDIE s. (MED.) hipertiroidism.

HIPERTIROIDIE s. (MED.) hipertiroidism.