7 definiții pentru hipertimie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIPERTIMÍE s. f. (Med.) Creștere exagerată a bunei dispoziții în stările maniacale. – Din fr. hyperthymie.

hipertimie sf [At: D. MED. / Pl: ~ii / E: fr hyperthymie] (Med) Creștere exagerată a bunei dispoziții caracteristică stărilor maniacale.

HIPERTIMÍE, hipertimii, s. f. (Med.) Creștere exagerată a bunei dispoziții caracteristică stărilor maniacale. – Din fr. hyperthymie.

HIPERTIMÍE s.f. (Med.) Creștere exagerată a bunei dispoziții în stările maniacale. [Gen. -iei. / < fr. hyperthymie, cf. gr. hyper – peste, thymos – spirit].

HIPERTIMÍE s. f. 1. ansamblu de tulburări atribuite funcționării exagerate a timusului, la copii și adolescenți. 2. creștere exagerată a bunei dispoziții, în stările maniacale. (< fr. hyperthymie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hipertimíe s. f., g.-d. hipertimíi, art. hipertimíei

hipertimíe s. f., g.-d. hipertimíi, art. hipertimíei

Intrare: hipertimie
hipertimie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipertimie
  • hipertimia
plural
  • hipertimii
  • hipertimiile
genitiv-dativ singular
  • hipertimii
  • hipertimiei
plural
  • hipertimii
  • hipertimiilor
vocativ singular
plural

hipertimie

  • 1. medicină Creștere exagerată a bunei dispoziții în stările maniacale.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Ansamblu de tulburări atribuite funcționării exagerate a timusului, la copii și adolescenți.
    surse: MDN '00

etimologie: