hipermnezie sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr hypermnésie] Excitație excesivă, patologică, a memoriei.

HIPERMNEZIE s.f. Excitație anormală sau patologică a memoriei. [Gen. -iei. / < fr. hypermnésie, cf. gr. hyper – peste, mnesis – memorie].

HIPERMNEZIE s. f. excitație excesivă, patologică a memoriei. (< fr. hypermnésie)

*ipermnezíe f. (iper- și mnezie din amnezie). Med. Excitarea anormală a memoriiĭ.

hipermnezie s. f., art. hipermnezia, g.-d. art. hipermneziei; pl. hipermnezii, art. hipermneziile (desp. -zi-i-)

hipermnezie s. f., art. hipermnezia, g.-d. art. hipermneziei; pl. hipermnezii, art. hipermneziile

hipermnezie s. f., art. hipermnezia, g.-d. art. hipermneziei; pl. hipermnezii, art. hipermneziile

HIPERMNEZÍE (< fr.) s. f. Creștere exagerată a funcției memoriei, aducerile aminte depășind necesitățile firești. Poate fi generală, manifestându-se printr-o exaltare a memoriei, sau parțială, la oameni normali sau supradotați (ex. memoria datelor sau a cifrelor), dar și la debilii mintali.