HIPERGLICEMIE s. f. (Med.) Creștere exagerată a concentrației de glucoză din sânge, frecventă în diabetul zaharat. – Din fr. hyperglycémie.

hiperglicemie [At: D. MED. / Pl: ~ii / E: fr hyperglycémie] (Med) Creștere peste valorile normale a concentrației de glucoză din sânge, frecventă în diabetul zaharat.

HIPERGLICEMIE s. f. (Med.) Creștere peste valorile normale a concentrației de glucoză din sânge, frecventă în diabetul zaharat. – Din fr. hyperglycémie.

HIPERGLICEMIE s.f. (Med.) Creștere a cantității de glucoză în sînge. [Gen. -iei. / < fr. hyperglycémie].

HIPERGLICEMIE s. f. creștere a concentrației glucozei în sânge. (< fr. hyperglycémie)

HIPERGLICEMIE f. Stare patologică, constând în creșterea excesivă a cantității de glucoză în sânge. /<fr. hyperglycémie

!hiperglicemie s. f., art. hiperglicemia, g.-d. art. hiperglicemiei; pl. hiperglicemii, art. hiperglicemiile (desp. -mi-i-)

hiperglicemie s. f., art. hiperglicemia, g.-d. hiperglicemii, art. hiperglicemiei

hiperglicemie s. f. → glicemie

HIPERGLICEMÍE (< fr.; {s} hiper- + glykys „dulce” + haima „sânge”) s. f. (MED.) Creșterea concentrației glucozei sangvine peste valorile normale (0,9-1,2 g‰), întâlnită în diabetul zaharat.