hiperemie [At: ENC. VET. 23 / S și: (înv) hyp~ / Pl: ~ii / E: fr hyperémie, ger Hyperämie] (Med) Afluență excesivă de sânge într-un organ sau într-un țesut Si: congestie.

HIPEREMIE, hiperemii, s. f. Aflux mai mare de sînge într-o anumită regiune a corpului.

HIPEREMIE s.f. Aflux de sînge într-un organ sau într-o regiune a corpului; congestie. [Gen. -iei. / < fr. hyperémie, cf. gr. hyper – peste, haima – sînge].

HIPEREMIE s. f. congestie. (< fr. hyperémie)

HIPEREMIE f. Stare patologică constând în creșterea excesivă a acumulării de sânge într-un organ sau într-un țesut; congestie. /<fr. hyperémie

*iperemíe f. (iper și emie din an-emíe). Med. Grămădirea prea mare a sîngeluĭ într’un organ.

hiperemie (desp. -pe-re-/-per-e-) s. f., art. hiperemia, g.-d. art. hiperemiei; pl. hiperemii, art. hiperemiile (desp. -mi-i-)

!hiperemie (-pe-re-/-per-e-) s. f., art. hiperemia, g.-d. art. hiperemiei; pl. hiperemii, art. hiperemiile

hiperemie s. f. (sil. mf. -per-), art. hiperemia, g.-d. art. hiperemiei; pl. hiperemii, art. hiperemiile