9 definiții pentru hipercorect


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hipercorect, ~ă a [At: DEX / Pl: ~cți, ~e / E: fr hypercorrect] (Lin, d. forme gramaticale, d. cuvinte, grafii etc.) 1 Care este eronat din cauză că i s-a aplicat, prin analogie, o regulă lingvistică valabilă pentru alte situații. 2 Care conține o greșeală izvorâtă din teama de a nu greși.

HIPERCORÉCT, -Ă, hipercorecți, -te, adj. (Lingv.; despre forme gramaticale, cuvinte, grafii etc.) Care este eronat din cauză că i s-a aplicat, prin analogie, o regulă lingvistică valabilă pentru alte situații; care conține o greșeală izvorâtă din teama de a nu greși. – Din fr. hypercorrect.

HIPERCORÉCT, -Ă, hipercorecți, -te, adj. (Lingv.; despre forme gramaticale, despre cuvinte, grafii etc.) Care este eronat din cauză că i s-a aplicat, prin analogie, o regulă lingvistică valabilă pentru alte situații; care conține o greșeală[1] izvorâtă[2] din teama de a nu greși. – Din fr. hypercorrect.

  1. În original: greșală – Ce ironie! Au greșit chiar și la un cuvânt HIPERCORECT! — gall
  2. În DEX nu figurează izvorât(ă). gall

HIPERCORÉCT, -Ă adj. (Despre pronunțări, grafii, forme gramaticale) Care conține o greșeală izvorâtă din teama de a nu greși. [< fr. hypercorrect].

HIPERCORÉCT, -Ă adj. (lingv.) formă ~ă = hiperurbanism. (< fr. hypercorrect)

HIPERCORÉCT ~tă (~ți, ~te) (despre modul de exprimare) Care ține de hipercorectitudine; referitor la hipercorectitudine. /<fr. hypercorrect


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hipercoréct adj. m., pl. hipercorécți; f. hipercoréctă, pl. hipercorécte

hipercoréct adj. → corect


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HIPERCORÉCT, -Ă adj. (< fr. hypercorrect): în sintagmele formă hipercorectă, grafie hipercorectă și pronunțare hipercorectă (v.).

Intrare: hipercorect
hipercorect adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipercorect
  • hipercorectul
  • hipercorectu‑
  • hipercorectă
  • hipercorecta
plural
  • hipercorecți
  • hipercorecții
  • hipercorecte
  • hipercorectele
genitiv-dativ singular
  • hipercorect
  • hipercorectului
  • hipercorecte
  • hipercorectei
plural
  • hipercorecți
  • hipercorecților
  • hipercorecte
  • hipercorectelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hipercorect

  • 1. lingvistică (Despre forme gramaticale, cuvinte, grafii etc.) Care este eronat din cauză că i s-a aplicat, prin analogie, o regulă lingvistică valabilă pentru alte situații; care conține o greșeală izvorâtă din teama de a nu greși.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: