hiperbolic, ~ă a [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 178 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr hyperbolique, lat hyperbolicus] 1-2 Care are caracterul hiperbolei (1-2). 3-4 Care conține sau folosește hiperbole (1). 5 (În vorbirea curentă, d. expresii, afirmații etc.) Care este exagerat. 6 (Mat) De forma unei hiperbole (2). 7 (Mat, îs) Suprafață ~ă Suprafață creată prin rotirea unei hiperbole. 8 (Mat, îs) Funcție ~ă Funcție care derivă geometric din hiperbolă (după cum funcția trigonometrică derivă din cerc).

HIPERBOLIC, -Ă, hiperbolici, -e, adj. 1. Care are caracterul hiperbolei (1), cu hiperbole (1); foarte exagerat. Stil hiperbolic. Comparație hiperbolică. 2. (Mat.) De forma hiperbolei (2). – Variantă: iperbolic, -ă adj.

HIPERBOLIC, Ă adj. 1. Cu caracter de hiperbolă, cu hiperbole (1); foarte exagerat. 2. De forma hiperbolei (2). [Var. iperbolic, -ă adj. / cf. fr. hyperbolique].

HIPERBOLIC, -Ă adj. 1. cu caracter de hiperbolă (1); exagerat. 2. de forma hiperbolei (2). (< fr. hyperbolique, lat. hyperbolicus)

HIPERBOLIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care are formă sau caracter de hiperbolă. 2) Care conține o hiperbolă. Stil ~. /<fr. hyperbolique, lat. hyperbolicus

iperbolic, ~ă a vz hiperbolic

IPERBOLIC, -Ă adj. V. hiperbolic.

IPERBOLIC, -Ă adj. v. hiperbolic.

iperbolic a. 1. care exagerează mult; 2. Geom. care are forma iperbolei.

*iperbólic, -ă adj. (vgr. ῾yperbolikós, lat. hyperbólicus). Ret. De iperbolă, exagerator: expresiune iperbolică. Geom. De forma iperboleĭ: oglindă iperbolică. Adv. În mod iperbolic: a vorbi iperbolic.

hiperbolic adj. m., pl. hiperbolici; f. hiperbolică, pl. hiperbolice

hiperbolic adj. m., pl. hiperbolici; f. hiperbolică, pl. hiperbolice

hiperbolic adj. m., pl. hiperbolici; f. sg. hiperbolică, pl. hiperbolice

HIPERBOLIC adj. v. exagerat, excesiv.

hiperbolic adj. v. EXAGERAT. EXCESIV.

HIPERBOLIC, -Ă adj. (cf. fr. hyperbolique): în sintagma stil hiperbolic (v.).