8 definiții pentru hiper iper


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIPER- Element de compunere însemnând „peste, excesiv de...”, folosit la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. hyper-, germ. hyper- (Hyper-).

HIPER- Element de compunere însemnând „peste, excesiv de...”, folosit la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. hyper-, germ. hyper- (Hyper-).

hiper- [At: IORDAN, L. R. A. 193 / S și: (înv) hyp- / E: fr hyper-, ger hyper-, gr ὑπερ-, lat hyper-] (Îoc hipo-) Element de compunere însemnând: 1 Peste. 2 Deasupra. 3 Excesiv de... 4 Prea.

HIPER- Element prim de compunere savantă însemnând „peste”, „deasupra”, „în exces”. [Var. iper-. / < fr. hyper-, cf. gr. hyper].

HIPER- pref. „peste”, „deasupra”, „în exces”. (< fr. hyper-, cf. gr. hyper)

*íper- (vgr. ῾ypér, deasupra), prefix care arată superioritatea saŭ abuzu și care se întrebuințează într’o mulțime de cuvinte științifice, ca: iperemie, ipertrofie. La cuvintele latine trebuĭe să întrebuințezĭ super-, supra-: superfetațiune, supranutrițiune. Forma hyper- nu e conformă spirituluĭ limbiĭ româneștĭ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hiper- (hyper-) (< gr. ὑπέρ, „deasupra, peste”), prefix folosit în terminologia muzicală pentru a indica: 1. un interval* superior față de un anumit sunet de referință, ex.: hiperdiapente, cvinta* superioară. 2. În sistemul vechilor moduri (I, 1) gr. (v. și greacă, muzică), un mod format la cvinta superioară (hiperdorian, hiperlidian, hiperfrigian, hipermixolidian); v. systema teleion. Echiv. lat. super-. Ant. hipo*-.

Intrare: hiper

hiper iper

  • 1. Element de compunere însemnând „peste, excesiv de...”, folosit la formarea unor substantive și a unor adjective.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: