hiper- (hyper-) (< gr. ὑπέρ, „deasupra, peste”), prefix folosit în terminologia muzicală pentru a indica: 1. un interval* superior față de un anumit sunet de referință, ex.: hiperdiapente, cvinta* superioară. 2. În sistemul vechilor moduri (I, 1) gr. (v. și greacă, muzică), un mod format la cvinta superioară (hiperdorian, hiperlidian, hiperfrigian, hipermixolidian); v. systema teleion. Echiv. lat. super-. Ant. hipo*-.