8 definiții pentru hinterland


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÍNTERLAND, hinterlanduri, s. n. 1. Regiune relativ rigidă din punct de vedere tectonic, situată în spatele unui sistem muntos cutat. 2. Teritoriu care gravitează spre un centru economic. 3. Regiune învecinată cu un teritoriu ocupat, folosită ca bază a unor acțiuni expansioniste. 4. Colonie sau țară slab dezvoltată dependentă economic de metropolă. – Din germ. Hinterland.

hinterland sn [At: DL / Pl: ~uri / E: ger Hinterland] (Glg) 1 Regiune relativ rigidă din punct de vedere tectonic, situată în spatele unui sistem muntos cutat. 2 Teritoriu care gravitează în jurul unui centru economic. 3 Regiune învecinată cu un teritoriu ocupat, folosită ca bază a unor acțiuni expansioniste. 4 Totalitate a coloniilor și a țărilor dependente de metropolă.

HÍNTERLAND, hinterlanduri, s. n. 1. Regiune relativ rigidă din punct de vedere tectonic, situată în spatele unui sistem muntos cutat. 2. Teritoriu care gravitează spre un centru economic. 3. Regiune învecinată cu un teritoriu ocupat, folosită ca bază a unor acțiuni expansioniste; p. ext. coloniile și țările dependente de metropolă. – Din germ. Hinterland.

HÍNTERLAND s. n. (Rar) Regiune învecinată cu un teritoriu dominat de un stat imperialist și folosită ca bază și resursă a unor acțiuni expansioniste; p. ext. coloniile și țările dependente de metropolă. Imperialiștii germani, care în ajunul agresiunii antisovietice luară locul imperialiștilor anglo-franco-americani, hărăzeau Romîniei rolul de hinterland agricol al economiei de război a Germaniei. SCÎNTEIA, 1948, nr. 1238.

HÍNTERLAND s.n. Regiune învecinată cu un teritoriu dominat de un stat imperialist și folosită ca bază a unor acțiuni expansioniste; (p. ext.) coloniile și țările dependente de metropolă. [Pl. -duri, -de. / cf. germ. Hinterland < hinter – în spate, Land – teritoriu].

HÍNTERLAND s. n. 1. regiune învecinată cu un teritoriu dominat de un stat imperialist și folosit ca bază a unor acțiuni expansioniste; (p. ext.) coloniile și țările dependente de metropolă. ◊ regiune în spatele unui port din care provin produsele exportate sau în care se expediază mărfurile importate. 2. bloc continental, rigid din punct de vedere tectonic, care mărginește un geosinclinal și care, când acesta intră în faza de orogeneză, rămâne în spatele sistemului muntos. (< germ. Hinterland)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hínterland (germ.) [e pron. ă] s. n., pl. hínterlanduri

hínterland s. n., pl. hínterlanduri

Intrare: hinterland
hinterland substantiv neutru
  • pronunție: hintărland
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hinterland
  • hinterlandul
  • hinterlandu‑
plural
  • hinterlanduri
  • hinterlandurile
genitiv-dativ singular
  • hinterland
  • hinterlandului
plural
  • hinterlanduri
  • hinterlandurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hinterland

  • 1. Regiune relativ rigidă din punct de vedere tectonic, situată în spatele unui sistem muntos cutat.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. Teritoriu care gravitează spre un centru economic.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 3. Regiune învecinată cu un teritoriu ocupat, folosită ca bază a unor acțiuni expansioniste.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 3.1. Regiune în spatele unui port din care provin produsele exportate sau în care se expediază mărfurile importate.
      surse: MDN '00
  • 4. Colonie sau țară slab dezvoltată dependentă economic de metropolă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Imperialiștii germani, care în ajunul agresiunii antisovietice luară locul imperialiștilor anglo-franco-americani, hărăzeau Romîniei rolul de hinterland agricol al economiei de război a Germaniei. SCÎNTEIA, 1948, nr. 1238.
      surse: DLRLC

etimologie: