8 definiții pentru himeneu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

himeneu [At: OLLĂNESCU, H. O. 216 / S: hym~ / Pl: ~ri / E: fr hyménée, lat hymenaeos, ngr ὑμεναῖος] 1 sm (În Antichitate) Zeu al căsătoriilor. 2 sn (Lit; înv) Căsătorie. 3 sn (Blg) Himeniu.

HIMENÉU s.n. (Poet.) Căsătorie. ♦ Imn de nuntă (la romani). [Pron. -neu. / < fr. hyménée, lat. hymenaeus, cf. Hymen – zeul căsătoriei la greci].

HIMENÉU s. n. 1. (poet.) căsătorie. 2. imn de nuntă (la romani). (< fr. hyménée, lat. hymenaeus)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

himenéu s. n., art. himenéul; pl. himenéuri

himenéu s. n., art. himenéul; pl. himenéuri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HIMENEU (de la Himeneu, zeul căsătoriei la greci) Cîntec de nuntă, cînd grav și religios, cînd vesel, intonat de tinerii și fetele ce însoțeau alaiul miresii, spre casa ginerelui. Himeneul era cîntat alternativ de corul tinerilor, în acompaniamentul sunetelor ascuțite ale fluierelor sau de corul fetelor acompaniat de notele mai dulci ale chitarei, fiecare din părți dansînd, în timp ce cealaltă parte relua cîntecul.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HIMENEU (HYMENAOIS) (în mitologia greacă), zeul căsătoriei. Fiul lui Apolo și al unei muze (Clio sau Caliope). Conducător al cortegiilor nupțiale și al cântecelor de nuntă. Reprezentat ca un tânăr frumos, împodobit cu ghirlande de flori și cu o torță în mână.

Intrare: himeneu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • himeneu
  • himeneul
  • himeneu‑
plural
  • himeneuri
  • himeneurile
genitiv-dativ singular
  • himeneu
  • himeneului
plural
  • himeneuri
  • himeneurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)