hifen (lat. hyphen „reunire ocazională a două cuvinte”), figură de compoziție lexicală, care constă din reunirea a două cuvinte în unul singur, pentru a se exprima o singură noțiune, cum ar fi: adverb sau prepoziție + substantiv (pronume) sau adjectiv: „înaintemergător”, „antevorbitor”, „antebelic”, „binefăcător”, „răuvoitor”: verb + substantiv: „zgârie-nori”, „frige-linte” etc. Ilustrează abilitatea stilistică la nivel lexical (P). Cf. lat.: „Ignari sumus, ante-malorum” ( → G., p. 63) • Toate locuțiunile, mai ales cele care s-au contopit, ilustrează h.: „devreme”, „peste tot”, „pe de rost”, „din nou”, etc. sau „fiindcă” < „fiind că”, „deci” < „de-aci” ș.a.