2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIDROMECÁNICĂ s. f. Știință care studiază legile echilibrului lichidelor (v. hidrostatică) și ale mișcării lor (v. hidrodinamică).

HIDROMECÁNICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază legile echilibrului și ale mișcării lichidelor; mecanica lichidelor. [Gen. -cii. / < fr. hydromécanique].

HIDROMECÁNICĂ f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul echilibrului și mișcării corpurilor lichide. [G.-D. hidromecanicii] /<fr. hydromécanique

HIDROMECÁNIC, -Ă, hidromecanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor, precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact. 2. Adj. Care aparține hidromecanicii (1), care se referă la hidromecanică. – Din fr. hydromécanique.

HIDROMECÁNIC, -Ă, hidromecanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor, precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact. 2. Adj. Care aparține hidromecanicii (1), care se referă la hidromecanică. – Din fr. hydromécanique.

hidromecanic, ~ă [At: LTR / E: fr hydromécanique] 1 sf Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor, precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact. 2 a Care aparține hidromecanicii (1). 3 a Care se referă la hidromecanică (1). 4 De hidromecanică (1).

HIDROMECÁNIC, -Ă, hidromecanici, -e, adj. Care se referă la studiul mișcării și al repaosului fluidelor. Studiu hidromecanic.

HIDROMECÁNIC, -Ă adj. Referitor la hidromecanică. [Cf. fr. hydromécanique].

HIDROMECÁNIC, -Ă I. adj. referitor la hidromecanică. II. s. f. mecanica fluidelor. (< fr. hydromécanique)

HIDROMECÁNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de hidromecanică; propriu hidromecanicii. /<fr. hydromécanique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hidromécanică (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidromecánicii

hidromecánică s. f. (sil. -dro-), g.-d. art. hidromecánicii

hidromecánic (hi-dro-) adj. m., pl. hidromecánici; f. hidromecánică, pl. hidromecánice

hidromecánic adj. (sil. -dro-) → mecanic


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HIDROMECÁNICĂ (< fr.) s. f. Ramură a mecanicii al cărei obiect îl constituie studiul legilor de echilibru și de mișcare ale fluidelor, precum și acțiunea lor asupra corpurilor solide cu care vin în contact.

Intrare: hidromecanică
  • silabație: hi-dro- info
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hidromecanică
  • hidromecanica
plural
genitiv-dativ singular
  • hidromecanici
  • hidromecanicii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: hidromecanic
hidromecanic adjectiv
  • silabație: hi-dro- info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hidromecanic
  • hidromecanicul
  • hidromecanicu‑
  • hidromecanică
  • hidromecanica
plural
  • hidromecanici
  • hidromecanicii
  • hidromecanice
  • hidromecanicele
genitiv-dativ singular
  • hidromecanic
  • hidromecanicului
  • hidromecanice
  • hidromecanicei
plural
  • hidromecanici
  • hidromecanicilor
  • hidromecanice
  • hidromecanicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hidromecanică

  • 1. Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor, precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact; mecanica fluidelor..
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00

etimologie:

hidromecanic

etimologie: