opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIDROGENAT, -Ă, hidrogenați, -te, adj. (Chim.) Combinat cu hidrogenul; care conține hidrogen. – Din fr. hydrogéné.

HIDROGENAT, -Ă, hidrogenați, -te, adj. (Chim.) Combinat cu hidrogenul; care conține hidrogen. – Din fr. hydrogéné.

hidrogenat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hidrogena] (Rar) Hidrogenare.

hidrogenat2, ~ă a [At: MACAROVICI, CH. 302 / E: hidrogena] (D. substanțe) 1 În molecula căruia s-a introdus hidrogen prin hidrogenare. 2 Care este combinat cu hidrogenul.

HIDROGENA, hidrogenez, vb. I. Tranz. A introduce hidrogen în molecula unei combinații chimice. – Din fr. hydrogéner.

HIDROGENA, hidrogenez, vb. I. Tranz. A introduce hidrogen în molecula unei combinații chimice. – Din fr. hydrogéner.

hidrogena vt [At: DEX / Pzi: ~nez / E: fr hydrogéner] A introduce hidrogen în molecula unei combinații chimice.

HIDROGENA vb. I. tr. A combina (un corp) cu hidrogen. [< fr. hydrogéner].

HIDROGENA vb. tr. a introduce hidrogen în molecula unei combinații chimice. (< fr. hydrogéner)

A HIDROGENA ~ez tranz. (elemente sau compuși chimici) A combina cu hidrogen. /<fr. hydrogéner

*idrogenéz v. tr. Chim. Combin cu idrogenu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hidrogena (a ~) (desp. hi-dro-) vb., ind. prez. 1 sg. hidrogenez, 3 hidrogenează; conj. prez. 1 sg. să hidrogenez, 3 să hidrogeneze

hidrogena (a ~) (hi-dro-) vb., ind. prez. 3 hidrogenează

hidrogena vb. (sil. -dro-), ind. prez. 1 sg. hidrogenez, 3 sg. și pl. hidrogenizează

Intrare: hidrogenat
hidrogenat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hidrogenat
  • hidrogenatul
  • hidrogenatu‑
  • hidrogenată
  • hidrogenata
plural
  • hidrogenați
  • hidrogenații
  • hidrogenate
  • hidrogenatele
genitiv-dativ singular
  • hidrogenat
  • hidrogenatului
  • hidrogenate
  • hidrogenatei
plural
  • hidrogenați
  • hidrogenaților
  • hidrogenate
  • hidrogenatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: hidrogena
  • silabație: hi-dro- info
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hidrogena
  • hidrogenare
  • hidrogenat
  • hidrogenatu‑
  • hidrogenând
  • hidrogenându‑
 singular plural
  • hidrogenează
  • hidrogenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hidrogenez
 (să)
  • hidrogenez
  • hidrogenam
  • hidrogenai
  • hidrogenasem
a II-a (tu)
  • hidrogenezi
 (să)
  • hidrogenezi
  • hidrogenai
  • hidrogenași
  • hidrogenaseși
a III-a (el, ea)
  • hidrogenează
 (să)
  • hidrogeneze
  • hidrogena
  • hidrogenă
  • hidrogenase
plural I (noi)
  • hidrogenăm
 (să)
  • hidrogenăm
  • hidrogenam
  • hidrogenarăm
  • hidrogenaserăm
  • hidrogenasem
a II-a (voi)
  • hidrogenați
 (să)
  • hidrogenați
  • hidrogenați
  • hidrogenarăți
  • hidrogenaserăți
  • hidrogenaseți
a III-a (ei, ele)
  • hidrogenează
 (să)
  • hidrogeneze
  • hidrogenau
  • hidrogenară
  • hidrogenaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hidrogenat, hidrogenatăadjectiv

  • 1. chimie Combinat cu hidrogenul; care conține hidrogen. DEX '98 DEX '09
etimologie:

hidrogena, hidrogenezverb

  • 1. A introduce hidrogen în molecula unei combinații chimice. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.