2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIDROGENÁRE, hidrogenări, s. f. Acțiunea de a hidrogena și rezultatul ei. – V. hidrogena.

HIDROGENÁRE, hidrogenări, s. f. Acțiunea de a hidrogena și rezultatul ei. – V. hidrogena.

hidrogenare sf [At: MACAROVICI, CH. 242 / Pl: ~nări / E: hidrogena] (Chm) Reacție în care se introduce hidrogen într-o moleculă, prin adiție sau prin substituție, în prezența sau în absența catalizatorilor Si: (rar) hidrogenat1.

HIDROGENÁRE s.f. Acțiunea de a hidrogena și rezultatul ei. [< hidrogena].

HIDROGENÁ, hidrogenez, vb. I. Tranz. A introduce hidrogen în molecula unei combinații chimice. – Din fr. hydrogéner.

HIDROGENÁ, hidrogenez, vb. I. Tranz. A introduce hidrogen în molecula unei combinații chimice. – Din fr. hydrogéner.

hidrogena vt [At: DEX / Pzi: ~nez / E: fr hydrogéner] A introduce hidrogen în molecula unei combinații chimice.

HIDROGENÁ vb. I. tr. A combina (un corp) cu hidrogen. [< fr. hydrogéner].

HIDROGENÁ vb. tr. a introduce hidrogen în molecula unei combinații chimice. (< fr. hydrogéner)

A HIDROGENÁ ~éz tranz. (elemente sau compuși chimici) A combina cu hidrogen. /<fr. hydrogéner

*idrogenéz v. tr. Chim. Combin cu idrogenu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hidrogenáre (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidrogenắrii; pl. hidrogenắri

hidrogenáre s. f. (sil. -dro-), g.-d. art. hidrogenării; pl. hidrogenări

hidrogená (a ~) (hi-dro-) vb., ind. prez. 3 hidrogeneáză

hidrogená vb. (sil. -dro-), ind. prez. 1 sg. hidrogenéz, 3 sg. și pl. hidrogenizeáză


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HIDROGENÁRE (< după fr.) s. f. Reacție prin care se introduce hidrogen în molecula unei combinații chimice. Este folosită în general pe scară industrială (de ex.: obținerea benzinelor sintetice, a grăsimilor, prelucrarea țițeiului etc.).

Intrare: hidrogenare
hidrogenare substantiv feminin
  • silabație: hi-dro- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hidrogenare
  • hidrogenarea
plural
  • hidrogenări
  • hidrogenările
genitiv-dativ singular
  • hidrogenări
  • hidrogenării
plural
  • hidrogenări
  • hidrogenărilor
vocativ singular
plural
Intrare: hidrogena
  • silabație: hi-dro- info
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hidrogena
  • hidrogenare
  • hidrogenat
  • hidrogenatu‑
  • hidrogenând
  • hidrogenându‑
singular plural
  • hidrogenea
  • hidrogenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hidrogenez
(să)
  • hidrogenez
  • hidrogenam
  • hidrogenai
  • hidrogenasem
a II-a (tu)
  • hidrogenezi
(să)
  • hidrogenezi
  • hidrogenai
  • hidrogenași
  • hidrogenaseși
a III-a (el, ea)
  • hidrogenea
(să)
  • hidrogeneze
  • hidrogena
  • hidrogenă
  • hidrogenase
plural I (noi)
  • hidrogenăm
(să)
  • hidrogenăm
  • hidrogenam
  • hidrogenarăm
  • hidrogenaserăm
  • hidrogenasem
a II-a (voi)
  • hidrogenați
(să)
  • hidrogenați
  • hidrogenați
  • hidrogenarăți
  • hidrogenaserăți
  • hidrogenaseți
a III-a (ei, ele)
  • hidrogenea
(să)
  • hidrogeneze
  • hidrogenau
  • hidrogena
  • hidrogenaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hidrogenare

  • 1. Acțiunea de a hidrogena și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi hidrogena
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

hidrogena

  • 1. A introduce hidrogen în molecula unei combinații chimice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: