HIDROBICICLETĂ, hidrobiciclete, s. f. Ambarcațiune sportivă de agrement construită cu un mecanism propulsat cu pedale, prin intermediul căruia este acționată pentru a înainta pe apă. – Hidro- + bicicletă.

hidrobicicletă sf [At: DN³ / Pl: ~te / E: fr hydrobicyclette] Ambarcațiune pusă în mișcare de un mecanism cu pedale.

HIDROBICICLETĂ, hidrobiciclete, s. f. Ambarcație sportivă de agrement construită cu un mecanism propulsat cu pedale, prin intermediul căruia este acționată pentru a înainta pe apă. – Hidro- + bicicletă.

HIDROBICICLETĂ s.f. Ambarcație care se pune în mișcare printr-un mecanism cu pedale. [Cf. fr. hydrobicyclette].

HIDROBICICLETĂ s. f. ambarcație de agrement pusă în mișcare printr-un mecanism cu pedale. (< fr. hydrobicyclette)

hidrobicicletă s. f. Ambarcație de agrement propulsată cu ajutorul unui mecanism cu pedale ◊ „În larg, oameni cu bărci și hidrobiciclete.” Sc. 16 VIII 79 p. 4; v. și R.l. 16 VII 79 p. 5; v. și minivacanță (1975) (din hidro- + bicicletă; FC I 20; DEX, DN3)

HIDROBICICLETĂ ~e f. Ambarcație de agrement echipată cu un mecanism propulsor acționat prin pedale. /<fr. hydrobicyclette

hidrobicicletă (desp. hi-dro-, -ci-cle-) s. f., g.-d. art. hidrobicicletei; pl. hidrobiciclete

hidrobicicletă (hi-dro-, -ci-cle-) s. f., g.-d. art. hidrobicicletei; pl. hidrobiciclete

hidrobicicletă s. f. (sil. -dro-, -cle-), pl. hidrobiciclete