HIDROACUSTIC, -Ă, hidroacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a acusticii care se ocupă cu producerea și propagarea sunetelor în apă. 2. Adj. Referitor la hidroacustică. [Pr.: -dro-a-] – Din fr. hydroacoustique.

hidroacustic, ~ă [At: DN³ / P: ~dro-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr hydroacoustique] 1 sf Ramură a acusticii care se ocupă cu producerea și propagarea sunetelor în apă. 2 a Care se referă la hidroacustică (1). 3 a Specific hidroacusticii (1). 3 a De hidroacustică.

HIDROACUSTIC, -Ă, hidroacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a acusticii care se ocupă de producerea și propagarea sunetelor în apă. 2. Adj. De hidroacustică. [Pr.: -dro-a-] – Din fr. hydroacoustique.

HIDROACUSTICĂ s.f. Ramură a acusticii care se ocupă cu producerea și propagarea sunetelor în apă. [Pron. -dro-a-. / < fr. hydroacoustique].

HIDROACUSTIC, -Ă I. adj. referitor la hidroacustică. II. s. f. ramură a acusticii care studiază producerea și propagarea sunetelor în apă. (< fr. hydroacoustique)

hidroacustic, -ă adj. 1975 (acust.) Privitor la propagarea sunetelor în apă v. ecosondă (cf. engl. hydroacustics; DEX-S)

HIDROACUSTICĂ f. Ramură a acusticii care se ocupă cu studiul producerii și propagării undelor sonore în mediul acvatic. /<fr. hydroacoustique

hidroacustic adj. m. (sil. -dro-a-), pl. hidroacustici; f. sg. hidroacustică, pl. hidroacustice

hidroacustică s. f. (sil. -dro-a-), g.-d. art. hidroacusticii