2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hidrie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr hydrie, lat hydria] (Ant) Vas mare de argilă arsă sau de metal, de forma unei pere răsturnate, cu trei mânere.

HIDRÍE s.f. (Ist.) Vas mare de argilă arsă sau de metal în formă de pară răsturnată, cu trei mânere, folosit în antichitate. [< fr. hydrie, lat., gr. hydria].

HIDRÍE s. f. vas grecesc de argilă arsă sau de metal în formă de pară răsturnată, cu trei toarte. (< fr. hydrie, gr. hydria)

HIDRO- Element de compunere cu sensul „(care se referă la) apă”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. hydro-.

hidro- [At: DA ms / V: hid~, hidr~ / E: fr hydro-] Element prim de compunere cu sensul: 1-2 (De) apă. 3-6 Hidric (1-4). 7 (Chm) Care conține hidrogen.

HIDRO- Element de compunere cu sensul „(care se referă la) apă” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. hydro-.

HIDRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) apă”, „hidric”, „apos”, sau, în terminologia chimiei, „(care conține) hidrogen”. [Var. hid-, hidr-. / < fr. hydro-, cf. gr. hydor – apă].

-HÍDRIC2, -HIDRÍE elem. hidr(o)1-.

HIDR(O)1-, HID-, HIDAT(O)-, -HÍDRIC, -HIDRÍE, -HÍDRU elem. „apă”. (< fr. hydr/o/-, hyd-, hydat/o/-, -hydric, -hydrie, -hydre, cf. gr. hydor, -atos)

*idro- (vgr. ῾ýdro-, d. ῾ýdor, apă), prefix care arată că e vorba de apă, ca în idrogen, idro-saurian. – Și hidro- (lat. hydro-).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HIDAT-, v. HIDATO-.~enterocel (v. entero-, v cel2), s. n., hernie intestinală complicată cu hidrocel; ~odă (v. odă), s. f., formație epidermică a frunzei, avînd funcția de a elimina apa sub formă de picături.

HIDATO- „apă, apos, umezeală”. ◊ gr. hydor, hydatos „apă” > fr. hydato-, germ. id., engl. id. > rom. hidato-.~cor (v. -cor), adj., (despre plante) care se răspîndește cu ajutorul curenților de apă; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante care se dezvoltă în locuri umede și care elimină apa sub formă de picături prin hidatode; ~gen (v. -gen1), adj., (despre minerale) format din soluții magmatice bogate în apă; sin. hidatogenic; ~genic (v. -genic), adj., hidratogen*; ~morfie (v. -morfie), s. f., hidromorfoză*.

HIDR-, v. HIDRO-1.~agog (v. -agog), adj., s. n., (purgativ) puternic; ~artroză (v. -artroză), s. f., acumulare patologică de lichid seros într-o cavitate articulară; ~emeză (v. -emeză), s. f., vomitare apoasă; ~emie (v. -emie), s. f., creștere anormală a cantității de plasmă sanguină; ~encefalie (v. -encefalie), s. f., lipsa sau dezvoltarea rudimentară congenitală a encefalului; ~encefalocel (v. encefalo-, v. -cel2), s. n., malformație congenitală caracterizată prin craniu bifid, encefalocel și hidrocefalie internă a ventriculului inclus în hernie; ~encefalocrinie (v. encefalo-, v. -crinie), s. f., secreție a unor hormoni hipofizari în lichidul cefalorahidian; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., tratament medical bazat pe utilizarea apelor; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., întindere patologică a globului ocular din cauza unei presiuni interioare prea puternice; ~onim (v. -onim), adj., s. n., (cuvînt) care denumește o apă; ~onimie (v. -onimie), s. f., 1. Totalitatea numelor de ape dintr-o regiune. 2. Studiul denumirilor de ape; ~opic (v. -opic), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă o acumulare patologică de lichide în țesuturi sau în cavitățile corpului; ~urie (v. -urie), s. f., creștere a elaborării și eliminării de urină.

arată toate definițiile

Intrare: hidrie (subst.)
hidrie (subst.) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hidrie
  • hidria
plural
genitiv-dativ singular
  • hidrii
  • hidriei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: hidro (pref. - apă)
prefix (I7-P)
  • hidro
idro
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prefix (I7-P)
  • hid
prefix (I7-P)
  • hidr
prefix (I7-P)
  • hidat
prefix (I7-P)
  • hidato
hidric2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • hidric
hidrie2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • hidrie
sufix (I7-S)
  • hidru

hidro (pref. - apă) idro hid hidr hidat hidato hidric hidrie hidru

  • 1. Element de compunere cu sensul „(care se referă la) apă”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective.
    surse: DEX '09
  • diferențiere Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) apă”, „hidric”, „apos”, sau, în terminologia chimiei, „(care conține) hidrogen”.
    surse: DN

etimologie: