HEXAGONÁL, -Ă, hexagonali, -e, adj. În formă de hexagon; care ține de hexagon. ♦ Sistem hexagonal = sistem de cristalizare cu un ax de simetrie de gradul șase. – Din fr. hexagonal.

hexagonal, ~ă a [At: IORGA, ap. DA ms / V: ex~ / Pl: ~i, ~e / E: fr héxagonal] 1 În formă de hexagon. 2 Specific hexagonului. 3 Referitor la hexagon. 4 Care aparține hexagonului. 5 (Îs) Sistem ~ Sistem de cristalizare cu un ax de simetrie de gradul șase.

HEXAGONÁL, -Ă, hexagonali, -e, adj. În formă de hexagon; care ține de hexagon. ◊ Sistem hexagonal = sistem de cristalizare cu o axă de simetrie de gradul șase. – Din fr. hexagonal.

HEXAGONÁL, -Ă, hexagonali, -e, adj. În formă de hexagon; care ține de hexagon. Prismă hexagonală. Sistem hexagonal de cristalizare. ▭ Ar fi putut, cu același folos, învăța prisăcăria și s-ar fi îndulcit acum, în amărăciunea lui, cu nectarul florilor, pe care l-ar fi depus în celulele hexagonale atît de măiestrite. SADOVEANU, E. 43.

HEXAGONÁL, -Ă adj. În formă de hexagon. [Cf. fr. hexagonal].

HEXAGONÁL, -Ă I. adj. în formă de hexagon. ♦ sistem ~ = sistem de cristalizare cu un ax de simetrie de gradul șase. II. s. f. convenție interstatală între șase țări. (< fr. hexagonal)

HEXAGONÁL ~ă (~i, ~e) Care are forma unui hexagon. Prismă ~ă. /<fr. hexagonal

EXAGONÁL, -Ă adj. v. hexagonal.

*exagonál, -ă adj. (d. exagon). Geom. Ca exagonu.

hexagonál adj. m., pl. hexagonáli; f. hexagonálă, pl. hexagonále

hexagonál adj. m., pl. hexagonáli; f. sg. hexagonálă, pl. hexagonále